Atestări românești în scrieri pe scoarțe de mesteacăn novgorodene
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
271 5
Ultima descărcare din IBN:
2023-11-20 10:39
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
94(47):091.2(=135.1) (1)
Istoria Europei (374)
Istoria generală (3884)
SM ISO690:2012
GHIMPU, Vlad. Atestări românești în scrieri pe scoarțe de mesteacăn novgorodene. In: Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei. : Istorie - Arheologie - Muzeologie, Ed. 27, 19-20 octombrie 2017, Chisinau. Chişinău: Casa Editorial-Poligrafică „Bons Offices”, 2017, Ediția 27, pp. 45-46.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei.
Ediția 27, 2017
Conferința "Conferința științifică a Muzeului Național de Istorie a Moldovei."
27, Chisinau, Moldova, 19-20 octombrie 2017

Atestări românești în scrieri pe scoarțe de mesteacăn novgorodene

CZU: 94(47):091.2(=135.1)

Pag. 45-46

Ghimpu Vlad
 
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
 
 
Disponibil în IBN: 24 iunie 2022


Rezumat

Scrierile pe scoarțe de mesteacăn din Rusia medievală au reprezentat un fenomen cultural de unicat în istoria popoarelor europene, comparabil cu tăblițele de ceară din Roma antică, ambele modalități contribuind pe larg la alfabetizarea populației. Pe lângă factorii de culturalizare, aceste acte scrise relevă în plus și un grad mai înalt de comunicare al oamenilor, în același timp, fi ind și ca niște documente veridice de refl ectare a situației de fapt, un fel de cronologie a unor evenimente, mai mari sau mai mici, trecute prin mintea oamenilor, cum ar fi relațiile de familie, ori cele interumane în general, percepute la nivel individual. Prin operele particulare, aparent minore, scrise pe scoarța de mesteacăn albă, ce lăsa în urma presiunii urme negre ca cele de cerneală, scrierea a evoluat progresiv de la tăblița de ceară, care lăsa numai impresiunea incoloră, devenind astfel în continuare mai mult decât apanajul scris pe hârtia scumpă numai al scribilor sau al claselor avute, perseverând cu o mai mare deschidere și spre păturile inferioare. Toți acești factori au permis, după ce s-au descoperit arheologic, să fi e studiate și interpretate, cu valoarea lor deosebită: lingvistică, documentară, istorică, și aproape toate componentele relațiilor sociale etc. Scoarțele de mesteacăn scrise, descoperite la Novgorod, oraș cu vechi rădăcini medievale, precum și în alte localități ale acestui cnezat din nord-vestul Rusiei, reprezintă o sursă istorică importantă a dezvoltării acestor pământuri. Ele completează benefi c celelalte izvoare documentare sau arheologice. Începute a fi studiate din anii 50 ai secolului trecut, ele au ajuns a fi publicate deja în 11 volume, iar numărul lor va continua, deși mai încet, să crească, în următoarele săpături arheologice, condițiile climatice ale unui pământ mai înghețat din nord, contribuind, cum se vede, încă destul de bine la păstrarea lor. Din colecția de documente menționate, în limba rusă veche transpar și o serie de nume proprii românești, toponime și hidronime, ori apelative, semn că un număr de locuitori din meleagul novgorodean s-au dus încolo și din spațiul nostru sudic, de la Dunăre și Marea Neagră, după cum aceste știri se completează, inclusiv din alte date istorice.