În anul 2013 s-a produs delimitarea clară, prin săpături arheologice, a elementelor sistemului defensiv getic din vestul promontoriului Butuceni. Verifi cările ulterioare, care aveau drept scop precizările de ordin morfologic, au generat noi subiecte de meditație, printre care defi nitorii au devenit numărul liniilor defensive și confi gurația acestora. Căutările răspunsurilor la tot mai multele întrebări ce apăreau pe parcursul investigațiilor au generat deseori incertitudini, contradicții și chiar șovăieli în verifi carea ipotezelor de lucru trasate. Campania anului 2017, după o experiență de cinci ani, a oferit, în sfârșit, argumente absolut sigure privind traiectoria liniei defensive, cel puțin, pentru o bună parte a acesteia. Trasarea unei secțiuni în apropiere imediată de albia râului, dar și de cea a locului unde se întrerupe vizualizarea „valului”, a adus „surpriza” multașteptată: delimitarea resturilor unei construcții din lemn, pământ și piatră, precedată de un șanț amplasat la distanța de circa 4 m de aceasta. Elementele constitutive ale segmentului defensiv cercetat anul curent sunt identice celor identifi cate și cercetate în anii precedenți. Corelarea acestor date cu conexiunea absolut clară dintre vestigiile anului 2017 și a limitei vizibile ale „valului”, nu lasă dubii că acestea făceau parte dintr-un tot întreg. Astfel, în acest moment, putem afi rma absolut fără nici o rezervă că sistemul defensiv cercetat proteja accesul dinspre nord în promontoriul Butuceni nu doar rectiliniu, dar făcea curba spre sud, de-a lungul râului (șanțul fi ind amplasat paralel cursului apei, în imediata apropiere de mal), barând, în acest mod, și dinspre vest accesul spre promontoriu. Putem doar presupune, fără a face afi rmații tranșante la acest moment, că șanțul depistat în anul 2015, ar avea conexiune cu descoperirile prezentate mai sus. În acest fel, s-ar contura o traiectorie de formă semicirculară, fără a exclude posibilitatea extinderii ei până la un contur circular. În sprijinul acestor concluzii vin și imaginile Lidar (devenite deja disponibile pe internet) de pe care pot fi deduse anumite detalii. Printre ele de remarcat, în primul rând, posibilitatea delimitării dublului șanț în partea de nord al liniei defensive descrise mai sus, situație surprinsă și prin cercetări arheologice în anul 2013. În al doilea rând, în baza imaginii, poate fi sesizată existența încă a unei linii defensive distincte, așa cum am admis în baza observațiilor anterioare. Aceasta este amplasată puțin mai la nord și este paralelă liniei descrise anterior. Ea pornește din vârful promontoriului unde se observă urmele unei porțiuni de fortifi cație relativ bine conservată (sub forma unui val cu șanț adiacent) și coboară spre vest până aproape în drept cu linia defensivă descrisă anterior. Astfel, observațiile făcute, ne conturează un sistem complex de fortifi cații, ale cărui elemente urmează a fi corelate atât din punct de vedere cronologic, cât și spațial.