Locuirea de către comunităţile umane a microzonei Saharna a fost facilitată din cele mai vechi timpuri de un şir de factori prielnici. Printre aceştia se numără structurile de relief favorabile amplasării aşezărilor, prezenţa materialelor de construcţie (lemn, piatră), existenţa surselor de apă etc. În epoca fierului, microzona Saharna a fost locuită de mai multe comunităţi purtătoare ale culturilor specifice acestei perioade: Holercani-Hansca, Cozia-Saharna, Basarabi-Şoldăneşti şi getică. Ca urmare a cercetărilor arheologice sistematice la siturile Saharna Mare / „Dealul Mănăstirii”, Saharna Mică, Saharna „Ţiglău” şi Saharna „La Revechin” au fost descoperite mai multe complexe de locuit caracteristice culturilor menţionate. Astfel, faciesului cultural Holercani-Hansca i-au fost atribuite patru construcţii de suprafaţă şi una de tip bordei, descoperite în aşezarea Saharna Mică. Culturii Cozia-Saharna îi aparţin o locuinţă de suprafaţă şi un bordei, cercetate în aşezarea Saharna „Ţiglău”, o construcţie de suprafaţă, identificată în citadela Saharna Mare / „Dealul Mănăstirii”, precum şi un bordei cercetat în aşezarea deschisă. Culturii Basarabi-Şoldăneşti aparţin două bordeie, atestate în aşezarea de la Saharna Mare / „Dealul Mănăstirii”. Mult mai numeroase sunt locuinţele atribuite comunităţilor traco-getice din microzona Saharna. Astfel, în fortificaţia Saharna Mare au fost descoperite vestigiile a şase locuinţe de suprafaţă, iar la Saharna Mică – a patru construcţii de suprafaţă şi a unui bordei. De asemenea, locuinţe de suprafaţă au fost cercetate şi în fortificaţia Saharna „La Revechin”. Plecând de la rezultatele studierii locuinţelor din microzona Saharna se observă că comunităţile din epoca fierului, indiferent de cultura arheologică, au utilizat pentru locuire atât construcţii de suprafaţă, cât şi adâncite, de tipul bordei. Însă, pentru perioada secolelor IV-III a. Chr. se observă o preferinţă pentru edificiile de suprafaţă, precum şi o creştere a dimensiunilor acestora.