Politicile imperiale (coloniale) ruseşti, contrar opiniilor generalizate nu erau totdeauna extrem de elaborate şi consecvente. Din contra, ele depindeau de foarte mulţi factori de ordin intern şi extern, se aflau în permanentă redefinire, revizuire şi modificare. Iluzia coerenţei acestor politici, numite oarecum eufemistic „politicile ţarismului”, nu este decât o proiecţie ideatică pe care cercetătorii, dar mai ales consumatorii produsului istoriografic şi le asumă pentru a da „sens” modelelor pe care le construiesc sau consumă. Că aceste politici erau adesea nişte produse conjuncturale şi puteau prinde contur sau chiar sens abia la mulţi ani după consumarea evenimentelor este concluzia la care ajung tot mai mulţi cercetători specializaţi în domeniu. Astfel, nici la nivel discursiv, nici la nivelul practicilor, sus-numitele politici nu au fost deloc coerente sau clare, nici chiar pentru actorii implicaţi în ele. Nişte politici articulate deveneau şi mai dificile în epoca de care ne ocupăm, din cauza distanţelor mari dintre Centru şi Periferie (în cazul nostru dintre Sankt-Petersburg şi Bucureşti/Iaşi/Chişinău/Bender) care aveau menirea adesea să deformeze sau chiar să denatureze proiectele iniţiate, cât de bine intenţionate nu ar fi părut „pe hârtie”. De aceea, deciziile se luau şi mai ales se aplicau în funcţie de situaţii concrete, de conjunctura politică internă şi externă, cât şi de raportul de forţe atât la periferie, cât şi de la centru. În aceste condiţii succesul unui sau altui proiect era determinat mai degrabă de situaţii specifice, conjuncturale, decât de nişte politici programatice, de durată. Astfel, ne propunem să edificăm pe exemplul ridicării Chişinăului la rangul de capitală regională problema luării deciziilor politice din unghiul de vedere al abordărilor „situaţionale”, adică din perspectiva existenţei mai multor actanţi intraţi în competiţie pentru a obţine avantaje în lupta pentru controlul resurselor din provincia nou creată (Curtea imperială, elitele Centrului, elitele locale, agenţii centrului la periferie, minorităţile etnice etc.).