Articolul precedent |
Articolul urmator |
340 7 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-11-10 12:33 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
378.14:78.01(091)(498) (1) |
Învățământ superior. Universități. Cursuri universitare (2593) |
Muzică (1814) |
SM ISO690:2012 ARDEREANU, Ion Alexandru. Predarea istoriei muzicii în instituțiile românești de învățământ superior muzical de astăzi. In: Învățământul artistic – dimensiuni culturale: Tezele comunicărilor, 15 aprilie 2022, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, 2022, pp. 32-33. ISBN 978-9975-117-81-4. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Învățământul artistic – dimensiuni culturale 2022 | ||||||
Conferința "Învăţământul artistic – dimensiuni culturale" Chişinău, Moldova, 15 aprilie 2022 | ||||||
|
||||||
CZU: 378.14:78.01(091)(498) | ||||||
Pag. 32-33 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
În mod evident, disciplina Istoria Muzicii reprezintă un reper fundamental pentru formarea noilor generații de muzicieni, indiferent de specializarea muzicală pe care o urmează. Dacă marele Nicolae Iorga spunea cândva „un popor care nu își cunoaște istoria și eroii e ca un copil care nu își cunoaște părinții‖, extrapolând și, totodată, limitându-ne strict la domeniul muzical, putem spune că miza este cu mult mai mare: a nu cunoaște, ca muzician, istoria muzicii reprezintă nu doar o incapacitate de a înțelege contextul în care te situezi, ci mai mut – a fi incapabil de a-ți manifesta în mod coerent însăți menirea de muzician, întrucât orice act interpretativ situat în afara stilisticii muzicale este nul ca valoare, oricât de corect ar fi cântată, în sens strict, partitura muzicală. E drept ca nu doar cunoașterea Istoriei Muzicii este necesară pentru a crea noua generație de interpreți, muzicologi, compozitori sau dirijori, însă, dacă privim cu atenție, ea se află la originea acestui proces, celelalte discipline teoretice (cu excepția Teoriei Muzicii, o altă componentă fundamentală a educației muzicale) nefiind altceva decât aprofundări ale tematicilor cu care tânărul muzician intră pentru prima oară în contact în cadrul cursurilor de Istoria Muzicii. Aceasta rămâne, așadar, responsabilă de a efectua primul ghidaj pe baza căruia alte discipline (precum Armonia, Contrapunctul, Formele, Stilistica ș.a.) vor aprofunda universul interior al muzicianului în formare, conducându-l în mod fericit spre așa-numita maturitate artistică. Din cele expuse mai sus, putem menționa că pentru cercetătorii care sunt preocupați de domeniul educației muzicale modul în care se desfășoară procesele didactice aferente disciplinei Istoria Muzicii este, evident, de un real interes, dată fiind importanța acestei discipline. Așadar, prezenta cercetare își propune a studia pe baza fișelor de disciplină, publice pe siturile universităților de profil, conform legislației românești, a principalelor caracteristici aferente modului în care Istoria Muzicii se predă azi în mai sus numitele instituții, încercând, totodată, o raportare a celor constatate la modul în care instituțiile de prestigiu din alte țări ale Uniunii Europene fac acest lucru, respectiv – o creionare a unor potențiale îmbunătățiri ale procesului didactic propriu acestei discipline. |
||||||
Cuvinte-cheie educație românească, învățământ muzical românesc, învățământ superior muzical, istoria muzicii |
||||||
|