Nevoile relaționale sunt nevoi unice pentru contactul interpersonal. Când nevoile relaţionale nu sunt satisfăcute, acestea devin mai intense şi sunt trăite fenomenologic ca un dor, gol, singurătate sâcâitoare, sau o urgență însoțită deseori de nervozitate. În abordarea integrativă un ţel major al oricărei forme de intervenţie psihologică este folosirea relaţiei terapeut -client, abilitatea de a crea un contact în prezent ca trambulină pentru satisfacerea relaţiilor cu alţi oameni şi un sens împlinit al sinelui. Terapeutul trebuie să fie deprins cu aceste nevoi de relaţionare şi să fie implicat prin validarea empatică a simţămintelor şi nevoilor şi să ofere siguranţă şi sprijin subiecţilor. Considerăm că un proces psihoterapeutic în abordarea integrativă facilitează dezvoltarea inteligenței sociale și emoționale, oferind un grad mare de flexibilitate, explorare și cercetare. Articolul de față va aborda atât aspectele teoretice, cât și elementele practice a modelului relațional de dezvoltare a inteligenței sociale și emoționale în procesul terapeutic integrativ. Astfel, vor fi determinați factorii ce pot influența dezvoltarea inteligenței sociale și emoționale, combinând cele mai recomandate metode ce ar optimiza acest proces de dezvoltare sau reparare a relațiilor din experiența trecută a clienților fortificând securitatea psihologică a actorilor implicați în procesul terapeutic

Relational needs are uniquely important for interpersonal interaction. When these needs are not met, they become more intense and take the form of an acute longing, a feeling of emptiness, pressing loneliness or urgency, often accompanied by anxiety. A major objective of any form of psychological intervention as part of an integrative approach is the use of client-therapist relation, the ability to create a connection in the present  to be used as a springboard to satisfy the relation with other people and obtain a sense of self-fulfillment. The therapist must be attuned to these relational needs and be involved by empathically validating feelings and needs and providing reassurance and support to subjects. We think that a psychotherapy process as part of the integrative approach facilitates the development of social and emotional intelligence, providing a great degree of flexibility, exploration and research. This paper shall touch on not only theoretical aspects, but also on practical elements of the social and emotional intelligence development model as part of the integrative therapeutic process. We intend to determine the factors that impact the social and emotional development, making use of the most recommended methods to optimize this development process or to mend the relations from the clients’ past experience..