Politica Europeană de Vecinătate, realizată prin Planuri individuale de acţiune cu ţara semnatară, pe lângă faptul că are drept scopuri prioritare să oprească extinderea pe termen scurt şi mediu şi să diminueze problemele din vecinătate, mai doreşte să transforme instituţional statele vecine în conformitate cu valorile europene (aşa numita „europenizare"). Societăţii civile îi revine unul dintre rolurile principale în „europenizarea" Republicii Moldova. După 22 februarie 2005, dată la care a fost semnat Planul de acţiuni UE-Moldova, au fost luate o serie de decizii cu scopul de a spori rolul societăţii civile în viaţa publică. Spre exemplu, la 29 decembrie 2005, a fost aprobată Concepţia pri¬ vind cooperarea dintre Parlamentul Republicii Moldova şi societatea civilă. Aceasta a avut drept scop stabilirea principiilor de interacţiune între Parlament şi reprezentanţii societăţii civile, precum şi de consultare permanentă între părţi. În aceeaşi ordine de idei, a fost constatată cooperarea dintre Parlament şi ONGurile specializate in procesul de elaborare a proiectelor de legi pentru reforma admi¬ nistraţiei publice centrale, de amendare a legislaţiei electorale, privind transparenţa procesului decizional, pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la asociaţiile obşteşti. Printre alte realizări se numără semnarea Memorandumului privind coope¬ rarea în procesul integrării europene între Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova (MAEIE). Memorandumul, încheiat între MAEIE şi 23 de organizaţii neguvernamentale, alianţe, reţele şi foruri, a rămas deschis pentru toate organizaţiile obşteşti interesate să sprijine şi să asiste autorităţile în procesul de realizare a obiectivului de integrare europeană. La acestea se adaugă includerea în componenţa mai multor structuri a reprezen¬ tanţilor societăţii civile, precum comisiile pentru elaborarea concepţiilor securităţii na¬ ţionale şi politicii externe ale Republicii Moldova. De asemenea, mai multe ministere au organizat periodic reuniuni tematice consultative cu participarea reprezentanţilor ONG-urilor. Cu toate aceste progrese, în continuare există o serie de deficienţe. Spre exemplu, în cazul elaborării şi promovării mai multor acte legislative (Codul audiovizualului, pachetul de legi referitoare la reforma administraţiei publice locale), ONG-uri spe¬ cializate au constatat că acestea nu au fost supuse suficient dezbaterilor publice şi că multe propuneri ale ONG-urilor nu au fost luate în consideraţie. Aceasta indică asupra faptului că unele autorităţi publice au avut o atitudine formalistă sau ignorantă faţă de implicarea ONG-urile la formularea şi implementarea politicilor publice, iar gradul de transparenţă şi deschidere a autorităţilor faţă de ONG-uri a rămas insuficient.