In the present article the author carries out the research on the third type of the influence of the semantic relations in the language, the phonetic one, manifested through the phenomenon of the phonetic analogy. The explanation of the fact that the omosemes of stable polylexical units (SPU) are in a limited number in the language consists in the following: combinatory probability identical to two or more SPUs is little, and therefore, there is no accumulation of new semes. All these facts demonstrate why the set expressions have more pairs of homonyms than the phraseological units (PHU) (the matter is a wider use of denotative units than connotative), the seme structure of stable polylexical units is complex and constant, therefore they are not repeated. In accordance with the formation of omosemic SPUs we distinguish homogeneous and heterogeneous units. Homogeneous SPUs were formed following the dissociation of the semantics of polysemic SPUs. Heterogeneous SPUs (full and partial) are those which were formed as the result of the coincidence of the lexical and grammatical sporadic elements of these units. According to their structure, homonymic SPUs can be similar and dissimilar. An important issue is the identification of criteria for the demarcation of polysemy ad homonymes. It is clarified by the following criteria: semantic, etymological, morphological syntactic and synonymic.

În studiul de faţă este cercetat al treilea tip de influenţă a legăturilor semantice în limbă – cel fonetic, manifestat prin fenomenul analogiei fonetice – omosemia. Motivaţia faptului că omosemele unităţilor polilexicale stabile (UPS) se regăsesc în limbă într-un număr limitat constă în următoarele: probabilitatea combinatorică identică a elementelor a două sau mai multe UPS este rarisimă; ocurenţa mică în limbă a UPS şi, prin urmare, neacumularea de seme noi. Tot din aceste considerente se explică faptul de ce locuţiunile au mai multe perechi omonimice decât unităţile frazeologice (UF) (e vorba de o utilizare mai largă în limbă a lor ca unităţi denominative decât a UF ca unităţi conotative); structura semică a UPS e complexă şi constantă, din aceste considerente nu permite apariţia dublurilor. În conformitate cu căile de formare a UPS omosemice se disting cele omogene şi cele eterogene. UPS omogene s-au format în urma disocierii semanticii UPS polisemice. UPS eterogene (totale şi parţiale) sunt acele care s-au format în urma coincidenţei lexico-gramaticale sporadice a elementelor acestor unităţi. În conformitate cu structura lor, UPS omonime se grupează în similare şi nesimilare. O problemă importantă este identificarea criteriilor de demarcare dintre polisemie şi omonimie. Ea este clarificată prin criteriile semantic, etimologic, morfologico-sintactic, sinonimic.