În ultimii ani, tot mai mulți cercetători consideră că cercetarea metaforei ar putea profita de pe urma unei integrări a ideilor dezvoltate de orientări distincte sau chiar divergente. În lucrarea de față voi urmări un țel similar și voi propune o integrare a unor tradiții distincte de cercetare. Este vorba, pe de o parte, de o tradiție care își are punctul de origine în lingvistica integrală a lui Eugeniu Coșeriu și, pe de altă parte, de o altă tradiție de cercetare care pornește de la Teoria Metaforei Conceptuale și orientările asociate acesteia. În prima parte a lucrării voi expune o imagine de ansamblu a perspectivei coșeriene asupra metaforei și a concepției sale cognitive, întemeiată pe tradițiile majore europene din filosofia limbajului. În a doua parte voi schița peisajul curent al cercetării metaforei din metaforologia actuală, încercând să identific achizițiile științifice importante de care ar putea profita cadrul integralist. La final voi argumenta că conceptul de „emoție” ‒ dezvoltat de M. Johnson (2017, 2018) și inspirat din ideile provenite din operele Lui W. James, J. Dewey și A. Damasio – și cel de „inter-afectivitate”, elaborat de Fuchs și Koch (2014), au cel mai mare potențial de a fi integrate în teoria integralistă a metaforei.

Over the past years, there is a growing agreement between scholars within Cognitive Linguistics that metaphor research cannot but profit from integrating ideas developed within separated and eventually diverging strands of research. I consider a similar goal in the present article and propose an integration of more widely divergent traditions of research. One is originating from Coseriu’s Integral Linguistics and the other from Conceptual Metaphor Theory and associated trends. The paper starts from an outline of Coseriu’s view on metaphor and of his distinctive cognitive perspective, grounded in the major European traditions in the philosophy of language. Searching for significative achievements which the integralist framework may benefit from, I subsequently survey the current landscape of metaphor research in present-day metaphorology. In the end, I argue that Johnson’s (2017, 2018) concept of „emotion” ‒ inspired by ideas emerging from the works of W. James, J. Dewey and A. Damasio – and the concept of „interaffectivity”, elaborated by Fuchs and Koch (2014), are the ones with the strongest potential to be integrated within the integralist theory of metaphor.