Rolul artei pianistice în cultura muzicală din Basarabia interbelică în raport cu procesul intercultural european
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
331 1
Ultima descărcare din IBN:
2021-10-29 19:50
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
786.2(478)(091) (9)
Muzică (1825)
SM ISO690:2012
GRECU, Vasile. Rolul artei pianistice în cultura muzicală din Basarabia interbelică în raport cu procesul intercultural european. In: Studii culturale, Ed. 3, 28 septembrie 2021, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Fox Trading SRL, 2021, Ediția 3, p. 18. ISBN 978-9975-3358-7-4.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Studii culturale
Ediția 3, 2021
Simpozionul "Simpozionul naţional de studii culturale"
3, Chişinău, Moldova, 28 septembrie 2021

Rolul artei pianistice în cultura muzicală din Basarabia interbelică în raport cu procesul intercultural european

CZU: 786.2(478)(091)

Pag. 18-18

Grecu Vasile
 
Institutul Patrimoniului Cultural
 
 
Disponibil în IBN: 28 septembrie 2021


Rezumat

La fel ca în celelalte țări europene, pe teritoriul Basarabiei muzica s-a făurit în jurul organizării instituțiilor sale, școlile de muzică, care au deținut primatul în cultura muzicală, și conservatoarele ce au devenit centre de activitate cultural-artistică, prin care s-au format și păstrat legături directe cu oamenii de artă din centrele culturale de peste hotare. Din timpuri străvechi pe teritoriul Basarabiei au existat mari talente muzicale, ce au avut curajul cuvenit pentru a dezvolta viața muzicală din regiune. Cântăreții și instrumentiștii desfășurau o bogată activitate artistică și didactică, având ca temei cântarea folclorică și muzica de salon, iar instrumentul muzical „pianul” a devenit atât de îndrăgit, încât negustorul din Sibiu, Hagi Pop, importa piane de la Viena, iar din anul 1826 avea și o fabrică, totodată, Karl Hasse a deschis, la Iași, un magazin de piane, între anii 1812-1818. În documente găsim date despre școlile de muzică apărute în prima jumătate a secolului al XIX-lea, după Revoluția lui Tudor Vladimirescu, când Țările Române cunosc o perioadă de renaștere națională și culturală, iar în istoria culturii se marchează începutul epocii moderne. La începutul acestui secol în țările române sosesc numeroși muzicieni străini, care îi familiarizează cu muzica „evropenească” pe copiii din familiile înstărite și, totodată, concertează în diferite saloane și săli publice. Tot atunci apar mugurii școlii componistice naționale, care aduc și primele lucrări pentru pian, realizate în stilul și formele școlilor occidentale, adaptate la stratul sonor oral autohton. Preocupările pentru promovarea artei pianistice au fost stimulate de compozitorii străini care, atrași de muzica noastră etnică, o valorifică în creația lor. Către sfârșitul ultimului deceniu al sec. al XIX-lea viața muzicală din Basarabia se intensifică, iar odată cu aceasta se deschid noi instituții de învățământ cu profil muzical-artistic, care sporesc simțitor interesul pentru studierea pianului, totodată, se manifestă tendința de integrare a artei muzicale locale în circuitul artistic european.