Izvoarele juridice de bază care reglementează raporturile de furnizare a energiei electrice sînt constituie din Legea cu privire la energetică nr.!525-XIIl di 19.02.98. (Monitor oficial al Republicii Moldova nr. 50-51/366 din 04.06.1998), Legea cu privire la energia electrică nr. 137-XIV din 17.09.1998 (Monitor oficial al Republicii Moldova nr. 111-113/681 din 17.12.1998), Hotărîrea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică privind aprobarea Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice din 05.02.2002 (Monitor oficial al Republicii Moldova nr. 36-38 din 14.03.2002). Actele normative menţionate conţin unele mecanisme de protecţie a drepturilor consumatorilor de energie electrică, dar care nu sînt realizate în practică. Dispoziţiile legale aplicabile contractului de furnizare a energiei electrice provin dintr-o scrie de acte normative diferite, cuprinzînd reglementări care trebuie coordonate între ele. Codul Civil se referă numai incidental la energia electrică, (alin. (1) art.1426). Raporturile juridice rezultate din contractul de furnizare a energiei electrice sînt reglementate în special de normele Legii cu privire la energetică nr. 1525-XÎII din 19.02.98, Legii cu privire la energia electrică nr.!3-XIV din 17.09.98, Legii privind drepturile consumatorilor din 30. 05.2003 şi altele. Astfel, energia dispune de trăsături fizice distincte care nu pot să nu influenţeze caracterul specific de executare a obligaţiilor în contractul de furnizare a energiei electrice. De exemplu: energia electrică se manifestă prin modalitatea de consuni; determinarea existenţei energiei electrice doar cu ajutorul utilajelor speciale; necesitatea de a întreprinde acţiuni specifice de securitate la furnizarea şi utilizarea energiei electrice. Particularităţile distincte a raporturilor legate de furnizarea energiei electrice generate de modalitatea conexiunii dintre furnizor şi consumator care nu poate admite depozitarea bunului, deoarece realizările evoluţiei tehnice în prezent sunt limitate şi de necesitatea efectuării condiţiilor tehnice specifice care sunt obligatorii pentru încheierea contractului. Dacă pe parcursul existenţei sale nu orice om este direct parte a unui contract de furnizare a energiei electrice, atunci cu certitudine afirmăm că orice om în perioada existenţei sale este utilizator, beneficiar de energie electrică. In esentă, dreptul obligaţiilor evoluează sub influenţa a 3 factori; moral, economic, politic. Necesitatea utilizării energiei electrice este condiţionată în special de factorul economic. Constituţia RM în art 126 promovează concepţia libertăţii comerţului, protecţiei concurenţei loiale şi specifică faptul că economia RM este economie de piaţa ,de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă. Concepţia menţionată condiţionează principiul libertăţii contractuale consfinţit în art. 667 Cod civil care menţionează că părţile contractante pot încheia în mod liber contracte, în limitele normelor imperative de drept şi pot stabili conţinutul lor. Statul ti-a lăsat la întîmplare echilibrul principiului libertăţii contractului, ci şi-a rezervat posibilitatea, ca, în scopul protecţiei intereselor prioritare ale societăţii sau ale unui individ, efectele unui contract să depindă de încuviinţarea autorităţilor statului. Mecanismele de protecţie sînt realizate atît de instituţiile statale, cît şi de organizaţii non-guvernamentale. În instanţele judecătoreşti există un număr mare de litigii care au ca obiect furnizarea energiei electrice. Volumul şi complexitatea litigiilor apărute în legătura cu furnizarea energiei electrice sînt condiţionate de mai mulţi factori, inclusiv de faptul că furnizarea energiei electrice se efectuează de persoane juridice de drept privat.