Prin consumul zilnic de alimente în organism nimeresc proteine, aminoacizi, acizi graşi, glucoză ş.a., dar utilitatea lor este diferită şi depinde de unii indici. Unul din aceşti indici este conţinutul de aminoacizi a proteinelor din alimente. Astfel utilitatea proteinelor este în strânsă dependenţă de aminoacizii din care sunt compuse. Proteinele complexe (cele din carne, ouă, peşte, lapte) conţin aminoacizi esenţiali (leucina, izoleucina, valina, metionina, lizina, treonina, fenilalanina, triptofanul) ce asigură pe deplin necesităţile plastice ale organismului. E normal că pentru creşterea şi dezvoltarea individului, asigurarea metabolismului normal, sinteza substanţelor biologic active, componentul principal al cărora sunt proteinele, în raţia alimentară zilnică trebuie să fie inclus nu mai puţin de 30% de proteină de o valuare biologică înaltă. Mai mult ca atît proteinele de o valoare biologică înaltă determină structura celuleor sistemului imun, ce joacă un rol important în menţinerea statusului imun al organismului. Alimentele ce conţin proteine ce sunt sărace în aminoacizi esenţiali sau ei lipsesc complect, deoarece nu îndestulează metabolismul cu substanţe plastice indispensabile duc la scădera sintezei de proteine, stagnarea creşterei şi la balansul azotat negativ. Proteina de utilitate redusă pentru organism se socoate gelatina (care are doar urme de cisteină şi lipseşte triptofanul), zeina (ce conţine puţină lizină şi triptofan). Utilizarea proteinelor cu un conţinut insuficient de aminoacizi şi în primul rînd al celor nesubstituiţi evident influenţeazp esenţial şi asupra procesului de reproducere a organismului, în primul rînd duce la scăderea calităţii materialului seminal.