Alegerea regimului de curs valutar reprezintă una dintre cele mai spinoase probleme ale politicilor valutare naţionale. În momentul alegerii regimului de curs valutar băncile centrale se confruntă cu următoarea dilemă: să adopte regimul de schimb flexibil sau fix. În condiţiile regimului flexibil piaţa valutară se autoreglează. Regimul fix presupune o legare/ ancorare a valutei naţionale de valuta unei anumite ţări sau de un coş de valute a mai multor state. În acest fel atunci în condiţiile cursului de schimb fix, instaurarea echilibrului pe piaţa valutară are loc prin intermediul măsurilor indirecte specifice politicii economice. Fiecare stat este liber să aleagă diferite regimuri de schimb în dependenţă de necesităţile conjuncturale ale economiei. În acest context este foarte important a se identifica o strategie corectă de alegere a regimului de schimb. Atingerea scopului de minimizare a eventualelor dificultăţi în aplicarea politicilor macroeconomice cere de la fiecare stat realizarea unei politici valutare active bazate pe analiza avantajelor comparative a diferitor mecanisme valutare aplicabile condiţiilor unei economii naţionale concrete. În ultimele decenii a existat o tendinţă de trecere treptată a ţărilor lumii de la regimul cursului de schimb fix la regimuri mult mai flexibile. Cu toate acestea numărului statelor adepte ale cursului de schimb fix rămâne a fi dominant în lume (49% dintre state). Problema alegerii cursului de schimb fix sau flexibil a devenit fundamentală pentru multe ţări. Cât este de necesar pentru economia mondială trecerea la unul sau altul dintre regimurile de curs valutar? Nu există un răspuns univoc la această întrebare. Momentan nu există un regim al cursului de schimb care ar fi valabil pentru orice stat sau economie şi ar fi la fel de eficient pentru rezolvarea diferitor probleme macroeconomice. Fiecare stat pe diferite segmente de timp recurge la un anumit regim de curs funcţie de specificităţile economiei naţionale sau propria înţelegere a realităţilor economice. Instituirea regimului de curs fix ar trebui să fie o măsură de moment corespunzătoare perioadei iniţiale a procesului de trecere la economia de piaţă. La etapele iniţiale de tranziţie, când în economie are loc fenomenul dolarizării rapide introducerea regimului de curs valutar fix poate fi cea mai optimă alegere şi joacă un rol determinant în lupta cu inflaţia. Odată cu atingerea unor anumite nivele de stabilitate macroeconomică se impune trecerea de la regimul cursului de schimb fix la regimul cursului flexibil.