Venind în întâmpinarea preconizatelor reglementări ale relaţiilor de familie din cadrul viitorului Cod civil român, Legea nr. 288/2007 privind modificarea şi completarea Legii nr.4/1953 (actualul Cod român al familiei) aduce câteva modificări legislative în materia vârstei matrimoniale şi a paternităţii. Referitor la vârsta matrimonială, dacă în reglementarea sa anterioară, art.4 al Codului român al familiei prevedea că „bărbatul se poate căsători numai dacă a împlinit vârsta de optsprezece ani, iar femeia numai dacă a împlinit şaisprezece ani”, legea 288/2007 modifică art.4 din Codul familiei, stabilind aceeaşi vârstă matrimonială minimă (de 18 ani) atât pentru bărbat, cât şi pentru femeie. De asemenea, dacă în reglementarea anterioară, pentru motive temeinice, se putea încuviinţa căsătoria femeii care a împlinit 15 ani, în actuala reglementare se majorează această vârstă la 16 ani, nemaifăcânduse însă nici o diferenţă de sex, art.4 alin.2 din Codul familiei, în actuala sa redactare, vorbind despre încuviinţarea căsătoriei minorului care a împlinit 16 ani. Astfel, se pune în aplicare principiul egalităţii în drepturi şi obligaţii a soţilor, consacrat de art.48 alin.1 din Constituţia României, de art.1 alin.4 din Codul român al familiei, precum şi de importante documente internaţionale (art.16 paragr.1 din Declaraţia Universală a Drepturilor omului, art.3 al Pactului internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, art.23 paragr.4 al Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice etc.).