Scriitoarea și jurnalista Svetlana Alexievich, laureată Nobel (2015) din spațiul postsovietic, a fixat în cărțile sale amprenta civilizației sovietice și post-sovietice. În toate cărțile sale,  scriitoarea s-a luptat cu „ideea roșie”, cu absurdul multilateral dezvoltat al sistemului cancerizat, a demascat angajarea mitului în constituirea unei „mărețe și groaznice utopii – comunismul”. Protagoniștii istoriilor sale mărturisesc cum, dincolo de atmosfera idealizată a pretinsului nou umanism socialist (deschiaburire, colectivizare, desțelenire) se întrevede spiritul războinic rus, atmosfera de frică și teroare, Gulagul. Practica vicioasă a ideilor utopice a dus la degradarea miturilor produse de socialism (Omul nou, pacifismului, libertatea și egalitatea în stil sovietic ș.a.) și a provocat agonia unui sistem care s-a autodistrus. Svetlana Alexievich arată cum, în perioada post-sovietică, Marele Rău nu a sucombat, el a rămas în mentalitatea multor oameni, reciclând miturile și legendele. Nu se mai vorbește despre ideal și libertate, ci de falimentul politico-economic și metafizic. Astfel în societatea rusă a apărut „cererea” pentru Uniunea Sovietică, nostalgia pentru ideile demodate, se remitizează miturile marelui imperiu, iar „specificul căii rusești” trăiește „vremuri second-hand” periculoase pentru Rusia, spațiul post-sovietic și Europa. Angajamentul total de partea unui nou umanism al autoarei caută răspuns la întrebarea dacă e capabilă națiunea rusă de o reexaminare globală a întregii sale istorii.

The writer and journalist Svetlana Alexievich, Nobel Laureate from the post-soviet area (2015), fixed the print of soviet and post-soviet civilization throughout her books. In her works, the writer fought with “red idea”, with multilateral developed absurdity of the cancerous system, she exposed the myth usage in the development of communist Utopia.Her principal protagonists confess that beyond of idealized atmosphere of collectivity, dispossession, fallowing, there is the Russian fighting spirit alongside the atmosphere of fear and terror, Gulag. The ptractice of destroying the values has led to myths degradation (New human, pacifism, freedom and equality in soviet style, etc.) and agonies of a system that later self-destroyed. Svetlana Alexievich showed that in the post-soviet period the Great Evil hadn’t succumbed, it remained in the mentality of many people and recycled in other myths and legends. No one talked about ideal and freedom, the political-economic and metaphysical failure was the main topic of the given period. Thus, in the Russian society appeared the “demand” for Soviet Union, the nostalgia for old-fashioned ideas. The myths of the Great Empire are in the process of re-mythicizing and the “peculiarity of the Russian way” lives “second-hand times” that are dangerous for Russia, post-soviet space and Europe. Being based totally on a new humanistic approach, the author’s commitment seeks an answer to the question if the Russian nation is able to make a global reexamination of its whole history.