În societățile moderne, familia reprezintă nucleul instrumental fundamental al structurii sociale mai largi, în sensul că toate celelalte instituții depind de influențele acesteia. În primii ani de viață, în care sunt așezate bazele personalității umane, familia reprezintă întreaga "societate" a copilului. Rolul familiei este atât în ceea ce privește recuperarea medical-psihologică cât și în ceea ce privește integrarea și educația pentru societate. Este recomandat ca părinții să-l trateze pe copilul cu dizabilități, în cadrul relației de comunicare și interacțiune cotidiană, ca pe orice copil normal dar, tot odată, să întreprindă toate demersurile instituționale, sanitare și educaționale pentru a-l recupera și integra social. Copilul și familia formează o unitate, copilul aparține mamei, tatălui, întregii familii și prin ei întregii omeniri atât cu perfecțiunile cât și cu imperfecțiunile lui. Atât copilul cât și familia acestuia au nevoie de suport pentru a învinge temerile, neputința și disperarea.

In modern societies, the family represents "the fundamental instrumental nucleus of the broader social structure, in the sense that all other institutions depend on its influences.". In the first years of life, in which the foundations of the human personality are laid, the family represents the whole "society" of the child. The role of the family is fundamental, both in terms of medical-psychological recovery and in terms of integration and education for society. It is recommended that parents treat the child with disabilities, in the relationship of communication and daily interaction, like any normal child, but also to take all institutional, health and educational steps to recover and integrate socially. The child and the family form a unity, the child belongs to the mother, the father, the whole family and through them the whole humanity both with its perfections and with its imperfections. Both the child and his family need support to overcome fear, helplessness and despair.