Dialogul cultural implică prezenţa a cel puţin trei concepte de bază: limba, cultura şi comunicarea (toate stimulente ale creativităţii umane). Există interconexiuni relevante între dialogul cultural şi globalizare, diaspora, transnaţionalism, autoidentificare şi asimilare. Abordat în sens larg, ne interesează dialogul intercultural în contextul ţării-gazdă, în raport cu ţara de origine, precum şi cel cu conaţionalii noştri din alte ţări. În studiul de faţă ne vom referi la câteva aspecte care au tangenţe cu dialogul şi comunicarea interculturală, raportate la cetăţenii moldoveni stabiliţi peste hotare. Am ales drept subiect pentru studiul de caz revista şi blogul „Mămăliga de Varşovia”, realizată de o echipă de tineri stabiliţi în Polonia, o ţară care a atras în ultimii 5 ani un număr mare de migranţi originari din Republica Moldova. „Mămăliga de Varşovia” reprezintă un exemplu perfect pentru o analiză complexă a particularităţilor ce ţin de comunicarea interculturală: ca şi structură a echipei de redacţie, ca şi modalitate de colaborare cu reprezentanţii altor ţări şi culturi, ca şi conţinut şi realizare grafică a revistei. Ne interesează, în special, strategiile adoptate de migranţi şi căile de comunicare alese de ei, în încercările de a crea spaţii comune de expresie şi de comunicare. Ce culturi şi ce limbi interferează în aceste spaţii? În cazul revistei „Mămăliga de Varşovia”, textele sunt publicate în limbile română, polonă şi engleză. În ce priveşte dialogul intercultural, dar şi inter-social, în contextul ţării-gazdă - cum are loc procesul de integrare în ţara de destinaţie a migranţilor? Dialogul şi comunicarea interculturală versus creativitatea umană Consiliul Europei a făcut public,în anul 2004, un raport cu privire la culturile diasporelor, ale comunităţilor formate în afara graniţelor ţării de origine [1]. S-a pus accent pe cunoaşterea şi promovarea culturilor diasporelor (en. Diaspora cultures), pe plusvaloarea pe care o comportă pentru ţara-gazdă şi ţara de origine, subliniindu-se importanţa acestora pentru procesul de integrare a migranţilor. Recomandările incluse în raport vizează câteva elemente fundamentale. Autorităţile europene au recomandat ţărilor-membre să recunoască existenţa culturilor diasporelor ca parte integrantă a ţărilor de origine şi a ţărilor-gazdă, să consolideze relaţiile culturale dintre comunităţile de migranţi cu ţara de migraţie şi cu ţara de origine, precum şi să elaboreze politici adecvate; să instituie un dialog activ cu comunităţile din diaspora (programe culturale, expoziţii, muzee, materiale print); să implice structurile diplomatice, autorităţile locale, sectorul privat (grupuri-ţintă fiind emigranţii şi descendenţii lor). A fost menţionat rolul important al instituţiilor europene şi internaţionale, ONG-urilor, al tehnologiilor şi al mass-mediei, al reţelelor migraţionale,al infrastructurii diplomatice. Ulterior, anul 2008 a fost declarat de către Uniunea Europeană Anul Dialogului Intercultural. Într-un raport cu privire la dialogul intercultural publicat de Consiliul Europei regăsim câteva definiţii ale unor termeni de referinţă. Dialogul intercultural este înţeles ca „schimb de opinii între persoane sau grupuri diferite ca etnie, cultură, religie – în baza respectului reciproc - între comunităţi, în cadrul unei ţări, între societăţile europene sau cu alte ţări” [2]. Între termenii-cheie se menţionează coeziunea socială, autorităţile publice, integrarea (integrarea socială, incluziunea), etc. În contextul unei Europe a diversităţii culturale, accelerată de procesul globalizării, „dialogul reprezintă cheia viitorului Europei”, calea spre o societate fără discriminări şi stereotipuri, cu accent pe incluziunea socială, în spiritul respectării drepturilor omului [2]. De multe ori, în centrul dialogului intercultural a fost plasată comunicarea interculturală, tendinţă care se menţine şi în prezent[3, p. 81-86]. Mai multe studii publicate la tema dialogului intercultural au relevat interconexiunile dintre cultură, conflict şi dialog. După cum afirmă Shiv Ganesh şi Prue Holmes, începând după anul 2000 a crescut semnificativ interesul cercetătorilor faţă de această problemă ştiinţifică, dar şi al practicienilor, în contextul cadrului de politici adoptate de diferite ţări. Autorii au făcut referiri la criticile aduse de Hans Erik Näss privind ambiguităţile şi imprecizia abordărilor din agenda europeană [6]. În accepţia lui Shiv Ganesh şi a lui Prue Holmes, definiţia dialogului intercultural trece dincolo de simpla toleranţă faţă de celălalt, presupune „noi forme de comunicare creativă și expresivă”, iar schimburile interculturale oferă şansa „de a vizualiza problemele sociale dintr-o nouă perspectivă, inovativă”[3]. Prue Holmes, într-un studiu publicat după Conferința „Dialogul intercultural: provocări actuale, direcţii viitoare”, organizat de International Association of Languages and Intercultural Communication(IALIC) în decembrie 2012, a trecut în revistă lucrările publicate la tema dialogului intercultural, în contextul examinării critice a acestui concept[4]. Unii autori au delimitat câteva zone de interculturalitate (interpersonală, internă, locală, diasporică, internațională), ca şi cadru pentru aprecierea și explorarea modului în care limbile, culturile şi identitățile sunt în continuă interacțiune [4]. Într-un raport despre diversitatea culturală şi dialogul intercultural, publicat de UNESCO în anul 2009, au fost evidenţiate câteva aspecte: interacţiunile şi stereotipurile culturale, intoleranţa, provocările dialogului intercultural, factorul migraţional, globalizarea etc. [9, p. 160]. „Creativitatea este fundamentală pentru diversitatea culturală. La rândul său, aceasta favorizează creativitatea. Într-un context al fluxurilor transfrontaliere omniprezente, diversitatea culturală nu poate fi păstrată decât dacă rădăcinile sale sunt alimentate constant de răspunsuri creative şi inovatoare. Impulsul creativ este esențial atunci când vine vorba despre analizarea situației actuale a culturilor lumii și abordarea dezechilibrelor pe care le relevă”, se menţionează în raport [9, p. 161]. Afirmaţii similare se conţin şi întrun raport anterior, din 1996, al Comisiei Mondiale pentru Cultură și Dezvoltare: „Este tot mai necesar să cultivăm creativitatea umană, deoarece în climatul nostru (aflat într-o rapidă schimbare) indivizii, comunitățile și societățile se pot adapta la nou și pot transforma realitatea lor numai prin imaginație și inițiativă creatoare. Creativitatea este înțeleasă aici ca aplicabilă întregului spectru de activități umane, de la arte și științe până la domeniul comerțului, inclusiv invenția și inovația care vin atât din partea persoanelor, cât și a grupurilor și instituțiilor” [9]. Despre eforturile pe care le depun migranţii pentru a se adapta la un context cultural nou a scris Robert E. Park în studiul său din 1922 The Immigrant Press and Its Control” [7]. Analizând amploarea şi specificul presei fondate de comunităţile de imigranţi, Park a precizat că aceasta se bazează pe necesităţi şi pe eforturile de a preveni asimilarea. Park a subliniat legătura intrinsecă a acestui tip de presă cu comunităţile de imigranţi, fiind produsul acestora, care reflectă istoria şi evoluţia lor. Revista „Mămăliga de Varşovia” După cum susţine scriitorul Teodor Ajder, unul din editorii revistei, autorii au contat pe faptul că „o publicație de limbă română, interesantă din punct de vedere grafic (revista apare în ediții bibliofilice în tiraj limitat), apărută în Polonia, putea deveni interesantă pentru localnici, ceea ce s-a întâmplat” [8]. Intenţia autorilor a fost de a crea „o sferă literară locală”, iar revista să fie expresia acestei comunităţi literare. De-a lungul anilor, în contextul problemelor politice şi socio-culturale abordate de autorii textelor incluse în revistă, afost pus accentul şi pe aspecte legate de „situația de tranzit continuu din românește în altă limbă străină”, „situații de traducere zilnică dintre româna-maternă și polona-străină”. „Variabila migrație pare să adauge o notă anume textelor noastre. Colectivul „Mămăligii» ține mult să fim auziți și acasă, orice ar însemna asta. Suntem interesați de dialogul la toate nivelurile”, afirmă Teodor Ajder[8]. Numărul 1 al revistei, numită de autori şi „revistă bejenară bianuală în limbile română, polonă şi engleză”, a inclus materiale realizate în perioada noiembrie 2014 - iunie 2015, cu o prezentare grafică deosebită. Revista debutează cu un fel de îndrumar grafic despre specificul textelor. Cuprinsul revistei conţine 81 de subiecte. În textul de debut „Cum s-a născut „Mămăliga de Varşovia”este anunţată lansarea blogului cu acelaşi nume, dar şi ideea de a crea prin intermediul revistei şi a blogului un spaţiu de exprimare în limba română, care să devină un punct de sprijin, dar şi de pornire pentru comunitatea de vorbitori de română din Polonia. „Poate deveni ceva ce are să ne ajute să fim luaţi în seamă în societatea şi cultura în care am ajuns să locuim, nu neapărat doar cea polonă. Îndrăzneam să credem că şi cei de acasă ne vor lua la un moment dat în seamă. Sau dacă nu, era să fie cel puţin o urmă culturală a noastră, o materializare, o dovadă a prezenţei noastre aici, în Varşovia”, menţionează autorii. „Trebuia să fondăm o revis tă, o platformă de discuţii, unde fiecare doritor din comunitate să-şi poată aduce şi împărtăşi perspectiva sa. Era şi un fel de experiment. (...) Vrem să scriem despre membrii diasporei noastre, dar şi despre vorbitorii de română din alte ţări, dar şi despre oamenii care trăiesc „în umbre” – se menţionează în textul din debutul revistei. Revista e un exemplu de promovare a cetăţeniei active şi activismului civic. Primul text care urmează celui introductiv are titlul „Nu sunt polonez(ă), dar votez la locale”, este semnat de Claudia Ciobanu şi se referă la posibilitatea migranţilor cu paşapoarte româneşti de a vota la alegerile pentru Parlamentul European şi la alegerile locale, pentru primărie. „Când suntem străini, e greu să avem senzaţia că avem un impact în societatea nouă în care trăim”, afirmă autoarea, care a semnat şi alte două texte cu o tematică similară: „Speranţe false pentru alegerile prezidenţiale din România” şi „Alegerile prezidenţiale din România: Găsiţi diferenţa!” (despre schimbări în procedura de vot, completarea unor formulare suplimentare, „excluderea românilor din străinătate de la vot”, etc.). Textele sunt urmate de un interviu cu Cristina Burlacu, o tânără cu experienţe de migraţie în Italia şi Polonia, un interviu despre „leadership şi poziţie civică”. În revistă regăsim câteva texte despre Clubul de carte de limbă română pentru copii, din Varşovia, despre felul în care sărbătoresc Paştele migranţii români din Polonia (şi cuplurile mixte). Textul „Două Diaspore”, semnat de Olga Corochii, aduce în prim plan problema diasporei, chestiuni identitare, auto-identificare, concluzionând că „diaspora românească e, de fapt, o comunitate destul de complexă cultural”. În unul din textele de la finalul revistei, Olga Corochii menţionează motivaţia de a scrie la tema migraţiei şi despre femeile migrante care au reuşit să îşi găsească rostul într-o ţară străină. „M-a inspirat şi faptul că urma să scriu în limba română, de care îmi era un mare dor. Ne-am propus să scriem despre şi pentru comunitatea românilor şi moldovenilor din Polonia – comunitatea avea nevoie de un proiect, care să ne ţină aproape şi să ne ofere un spaţiu de dialog, mai mult, un spaţiu în care să putem afirma că existăm”, scrie Olga Corochii. Numărul doi al revistei debutează cu un citat din Nancy Frazer, despre impactul pe care l-a avut globalizarea asupra importanţei culturii, care a accelerat şi fluxul transfrontalier. Revista a fost publicată în 2016 şi a inclus 42 de materiale dedicate tematicii migraţiei: 29 în limba română, 8 în limba engleză, 5 în poloneză. Cuvinte ca „străin” şi „înstrăinare” se regăsesc în mai multe texte: „Străin(ă) în Polonia”, „Odiseea înstrăinării”, „Umilitoarea teamă faţă de străini”, „NeStrăin” etc. Sunt aduse în atenţia cititorilor teme cum ar fi discriminările la care sunt supuşi migranţii, dialogul politic, „coliziunea localnicilor cu migranţii”, integritatea identitară a migranţilor, limba maternă etc. În petiţia trimisă de redacţie, intitulată „Guvernul polonez a votat o lege anti-străini”, autorii semnalează mai multe discrepanţe în textul unei legi anti-terorism adoptate de legislativul Poloniei: despre riscul discriminării imigranţilor, limitarea libertăţii de întrunire şi restricţionarea libertăţii de exprimare. În numărul 3 al revistei (2019), autorii şi-au propus să realizeze o culegere de reportaje şi analize ale alegerilor naţionale din ultimii 2-3 ani. Blogul „Mămăliga de Varşovia” Blogul „Mămăliga de Varşovia”a fost iniţiat în 2014, de către un grup de tineri din România şi Republica Moldova, stabiliţi în oraşul Varşovia. „Edităm singura publicaţie de limbă română tipărită în Polonia. Publicăm texte cu aromă literară, dar şi scrieri despre viaţa noastră din Polonia”. Pentru studiul de cercetare am ales perioada ianuarie 2019-iulie 2020, perioadă în care pe blog au fost publicate 29 de materiale: 17 texte în limba română, 9 – în poloneză şi 3 în engleză. În ianuarie-iulie 2020 pe blog au fost afişate 10 materiale, dintre care 4 în română, 5 în poloneză şi un text în engleză. Dintre acestea, au fost publicate 5 prezentări de carte, două interviuri şi două poeme traduse, publicate în limba engleză şi în poloneză. La momentul prezentării studiului de faţă, textul care deschide blogul a scos în evidenţă alegerile prezidenţiale din Polonia şi problema dreptului de vot pentru imigranţi” (9 iulie 2020), semnat de Claudia Ciobanu. Textul scoate în evidenţă iniţiativa unei tinere artiste originare din Ucraina, care a instalat urne de vot transparente în câteva oraşe poloneze. La procesul de votsimulat au participat mai mulţi migranţi, care au plasat buletinele de vot în urnele respective. Acestea urmează să fie expuse publicului într-un spaţiu expoziţional din Varşovia, ca „simbol al excluderii politice a migranţilor”. Textul antecedent, pu blicat în luna mai 2020, reprezintă reflecţiile unei alte autoare, Ana Păun, pe marginea unei cărţi despre Republica Moldova semnată de Kamil Calus. Poemul „Migracja” de Anna Szlezinger a fost publicat în poloneză, la 6 februarie 2020, în aceeaşi zi fiind publicat şi poemul Kamal, de Zuzia Luczak, cu o imagine sugestivă, în limba engleză, alăturată: „Forbidden entry to migrants!” (rom. „Intrarea este interzisă pentru migranţi!”). Pot fi citite reflecţii despre mai multe cărţi legate de migraţii şi frontiere: „Granica”, de Kapka Kassabova, „În umbra Europei” de Robert D. Kaplan, „Dwie twarze Joany” (rom. „Două feţe ale Ioanei”)de Katarzyna Archimowicz, etc. Într-un text despre cartea Katarzynei Archimowicz, cu titlul „Cum arată românii în imaginarul colectiv polonez?”, Claudia Ciobanu menţionează: „Este un text plin de clișee în ce privește imaginea unei românce, a țării, a motivațiilor și a gândurilor oamenilor din România”. „Poate nu aș fi citit cartea deloc, dacă nu mi-ar fi fost prezentată drept o carte despre soarta unei imigrante românce în Polonia. Am descoperit, însă, că e mai mult o carte despre cum arată românii în imaginarul colectiv polonez”, afirmă Claudia Ciobanu. Unul din cele două interviuri publicate în 2020 pe blogul „Mămăliga de Varşovia” este realizat de Teodor Ajder cu deputata Galina Sajin, de la PAS, cu experienţă de migraţie de mai mulţi ani în Italia, care a acumulat cele mai multe voturi la alegerile din Europa de Vest (Circumscripţia 50), la scrutinul parlamentar din 24 februarie 2019. Un alt interviu a fost realizat cu Larisa Crunţeanu, promotoarea proiectului „Telenational Dream/ Visul Telenațional”, prezentat în anul 2016 la un cinematograf din Varșovia, proiect la care au participat cu lucrări video mai mulţi artiști migranți. Larisa Crunţeanu era implicată într-un proiect la Londra în perioada Brexit-ului, perioadă în care s-a simţit de parcă în urma acelui referendum a fost „pusă în cutia numită „ceilalți”, într-o „masa de ne-doriți, dar încă necesari”. „Atâta timp cât mă mut dintr-un loc în altul în căutarea unor condiții mai bune de trai, pentru contracte de muncă mai stabile sau mai bine plătite decât în țara mea, sunt o imigrantă. Până să intru în lumea artei, n-am mai cunoscut atâția oameni care să locuiască și să lucreze în două sau chiar trei orașe simultan. (...) Mediului artistic îi datorez înțelegerea faptului că oamenii pot să lucreze și să trăiască în contexte foarte diferite între ele, în același timp”, afirmă Larisa Crunţeanu. Dezrădăcinări interculturale la toate nivelurile? Una din iniţiativele europene la care a participat echipa din Varşovia a fost proiectul „Vorbind transformări” (en. „Talking Transformations”). În general, este vorba de o încercare de cercetare a modului în care se schimbă / transformă noţiunea de „acasă” în contextul migraţiei: poeme care migrează, prin traducere, dintr-o limbă în alta, dintr-o cultură în alta, în diferite ţări, după care să revină (altfel) de unde au pornit în călătoria lor „vizualizată” (datorită unor lucrări ale artiştilor plastici), în limba maternă a autorului. În timp ce autoarele proiectului, Ricarda Vidal și Manuela Perteghella, vorbeau despre ideea de „acasă” prin prisma unei migrații, Teodor Ajder o înțelegea în termenii unei „dezrădăcinări interculturale la toate nivelurile”.„Sau poate „acasă” al meu a devenit între timp hiperfluid, un „acasă» de imigrant. Poate că nu mai sunt în stare să percep lumea prin ochii unui sedentar”, afirmă Teodor Ajder [8]. „Proiectul vizează impactul pe care îl are fenomenul migrației asupra noțiunii de „acasă» atât în Marea Britanie, cât și în câteva țări care formează traseele migrației spre și dinspre Regatul Unit - în Polonia și în România, respectiv, în Franța și Spania. Ricarda Vidal și Manuela Perteghella au inițiat, de facto, o „migrație» textuală și vizuală, care mimează anumite circuite de migrație ale corpurilor umane. Poeziile călătoresc practic, traduse fiind în diferite limbi și în diferite viziuni cinematice. Fiecare traducere textuală a fost tradusă și în mod vizual. Lucrările video create în baza poeziilor sunt și ele înţelese ca tălmăciri. Poeziile în sine sunt proiecte de artă colectivă(...) De asta e foarte importantă comunitatea. Limba devine un imens proiect creator colectiv, la care trebuie să participăm, inclusiv în mod creator”. Poezia, ca formă, ca o abstractizare a unor trăiri, pare să fie un gen la îndemâna multor migranți. În Marea Britanie, poezia migranților e realmente un fenomen. Există mai multe studii pe tema asta. Când poezia ajunge totuși în mariaj cu artele vizuale, precum s-a întâmplat și cu „Vorbind transformări», se pot naște reflexii impresionante. Mă interesează să traduc texte care reverberează cu artele vizuale și fenomenul migrației”, susţine Teodor Ajder [8]. Într-un articol ştiinţific publicat după încheierea proiectului, cercetătoarele Ricarda Vidal şi Manuela Perteghella scot în evidenţă impactul asupra identităţii şi culturii, în contextul migraţiei, interferenţa dintre diferite limbi şi coexistența mai multor limbi în comunitățile de migranți [10, p. 599]. Întrebându-se dacă migranţii se simt cetățeni ai lumii sau cetățeni de nicăieri, autoarele se referă la „o dublă perspectivă a străinului / intrusului, care este absorbit de noua cultură și care poate să o privească atât din interior, cât și din afară”. Concluzii Termenii dialog intercultural şi comunicare interculturală, analizaţi în contextul fenomenelor socio-culturale care se întâmplă în diaspora, implică un spaţiu vast de cercetare, din perspectiva creativităţii umane. De asemenea, în discursul despre dialogul intercultural sunt relevante elementele esențiale ale proceselor de globalizare și impactul acestora asupra migrației [5]. Revista şi blogul „Mămăliga de Varşovia” reprezintă un exemplu relevant pentru un studiu de caz, din perspectiva particularităţilor privind dialogul intercultural. În cadrul echipei de redacţie se reunesc imigranţi originari din mai multe ţări, la fel şi printre autorii care au colaborat la cele câteva numere de revistă – Republica Moldova şi România, Polonia, Franţa, etc. Revista şi blogul „Mămăliga de Varşovia” vizează integrarea imigranţilor într-un nou context politic şi socio-cultural, necesitatea de expresie literară, dar şi civică, dialogul (inter)cultural cu reprezentanţii comunităţilor locale, dar şi din alte ţări, dialogul cu ţara-gazdă, dar şi cu ţara de origine. În contextul general al publicaţiilor fondate peste hotare de reprezentanţii diasporei, discursul privind reperele (inter)culturale este foarte actual, din perspectiva dialogului şi interconexiunilor cu culturile ţărilor-gazdă a migranţilor, a dialogului dintre migranţi şi populaţia ţării-gazdă, cu conaţionalii lor (inclusiv pe reţelele de socializare) din ţara de origine şi din alte ţări. Un dialog care devine transnaţional, privilegiat de dezvoltarea tehnologiilor de comunicare, cu multiple valenţe pe plan cultural.