Căutările în domeniul filmului de animație din primele decenii ale secolului XXI au provocat o nouă formulă de reflectare a lumii contemporane cu întregul său arsenal de aspecte. Este vorba de așa-numitul documentar de animație, care prin prisma tehnicilor și a limbajului său specific face față celor mai diverse aspecte ale vieții existențiale și spirituale. Fenomenul care s-a lansat încă la începutul secolului trecut cu pelicula The Sinking of the Lusitania (1918, regie Winsor McCay), azi a atins un alt nivel, fiind în atenția criticii de specialitate. Or, după apariția pe marele ecran a peliculelor Waltz with Bashir (2008, regie Ari Folman), Crulic – Drumul spre dincolo (2011) regie Anca Damian etc., etc., filmul de animație și-a recâștigat locul său evident alături de filmul de ficțiune și cel de nonficțiune, demonstrând posibilitatea sa nu doar de a anima povești pentru copii, ci și a elucida o tematică complexă general-umană. Filmele din categoria documentarului de animație au propus o nouă estetică, precum și o nouă abordare a realității, contrapunându-se acelor documentare jucate, pseudodocumentare sau docudrame în care imaginile realitățile sunt reconstruite prin mijloacele filmului de ficțiune, prin jocul actorilor. Or, tehnicile filmului de animație formează un spațiu artistic inedit de cunoaștere și înțelegere a lumii, atestând prin metafore și simboluri problemele contemporane. În această formulă a documentarului de animație se înscriu și majoritatea filmelor semnate de Ghenadie Popescu, artist independent din Republica Moldova. Viziunile sale artistice converg cu dorința de a-și exprima atitudinea despre lumea cotidiană, și, în mod special, despre situația din „țara noastră mică și frumoasă”, utilizând limbajul regizorului, care își axează creația pe „tacâmurile noastre”, ridicându-le la nivel de simbol și conferindu-le semnificații artistice. Analizând seria de pelicule dedicate râurilor: Râul Ichel (2012), Râul Racovăț - septembrie 2013, Râul Camenca (2014), Râul Răut, iulie-septembrie 2015, Râul Ciorna, august 2016 ș. a., putem confirma că Ghenadie Popescu și-a găsit stilul său artistic de-a transmite un mesaj angajat social și politic prin formule cinematografice, combinând imaginile reale cu păpușa animată. Seria de pelicule dedicate râurilor noastre nu doar imprimă frumusețea peisajelor, demonstrând existența unor valori autohtone, ci și atenționează asupra problemelor ecologice existente. Călătoriile întreprinse de-a lungul râurilor sunt mai mult decât o simplă captare a imaginilor apelor, sunt o incursiune în metamorfozele timpului. Camera de luat vederi înregistrează ce se întâmplă în lumea noastră, încercând să elucideze cele mai diverse aspecte ale lumii contemporane: de la universul spiritual al individului până la situația social-politică din republică. Nu întâmplător titlul filmelor sale indică un timp concret, care coincide și cu filmările (ex.: Râul Răut iulie-septembrie 2015, Râul Ciorna august 2016 ș.a.).