Se examinează problemele colectivizării în agricultură din Regiunea Dunării. Procesul colectivizării forțate în regiune începe din toamna anului 1940, când au fost organizate primele sovhozuri. Colectivizarea a fost una dintre principalele condiții pentru răspândirea și consolidarea ideologiei comuniste. Colectivizarea le-a permis sovieticilor să rezolve deodată mai multe probleme: în primul rând, să se elibereze de „elementul nedorit” – țăran cu gospodărie individuală; în al doilea rând, a trece de partea sa cea mai săracă parte a țărănimii din regiune; în al treilea rând, crearea și consolidarea organelor de partid de stat în mediul rural; în al patrulea rând, prin acuzația „opunerei colectivizării” de a organiza deportări în masă a populației locale în regiunele îndepărtate ale URSS. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, procesul de colectivizare în Regiunea Dunării a continuat, dar aproape până la sfârșitul anului 1946 țăranii refuzau să între în colhozuri. Și numai planurile exagerate de colectare a cerealelor, foametea din 1946-1947, căutarea oricărei oportunități de a-și salva viața împingea țăranii să se alipească de colhozuri. Conform statisticei oficiale, colectivizarea în Regiunea Dunării a fost finalizată în 1947, deși documentele de arhivă dau motive de îndoială în acest lucru

The issues of collectivization in agriculture of the Danube region are considered in this article. The process of forced collectivization in the region dates back to the autumn of 1940 when the first state farms were organized. Collectivization was one of the basic conditions for spreading and strengthening of communist ideology. Collectivization allowed the soviets to solve several problems at once: firstly, to get rid of the “undesirable element” in the person of peasants – personal individuals; secondly, to win over the poorest peasantry in the region; thirdly, to create and strengthen party-state bodies in the countryside; fourthly, by accusing of “counteracting collectivization” organize mass deportation of local people to remote regions of the USSR. After the end of World War II, the process of collectivization in the Danube was continued, but almost until the end of 1946, peasants refused to join collective farms. And only the overestimated plans for state procurement, the famine of 1946-1947, the search for any opportunity to save their life pushed the peasants into collective farms. According to official statistics, collectivization in the Danube was completed in 1947, although the archival documents give the reason to doubt this information.