Promovarea valorilor tradiţionale constă, printre altele, în transpunerea unor procese etno-sociale în forma vizibilă, în trecerea narativului literar în cel vizual. Tema considerată se referă la perioada recentă de includere a tradiţiilor naţionale în Lista reprezentativă UNESCO a Patrimoniului Cultural Imaterial (2013, 2016, 2017), după cum urmează: 1) Colindatul de ceata bărbătească; 2) Ţesutul de covoare de perete; 3) Mărţişorul ca practică culturală asociată cu 1 martie. Perioada respectivă este şi cea a răspândirii tehnicii digitale în artele vizuale din Republica Moldova. Atitudinea faţă de computer ca mijloc de executare a operei de artă încă nu s-a răspândit larg, de aceea în mediul non-profesional şi în cel profesional predomină părerile tradiţionale învechite, precum că grafica executată la calculator nu prezintă valoare estetică. În sensul larg, tehnica digitală presupune exclusiv intervenţia în procesul pregătirii imaginii pentru tipar, iar în cel restrâns, este una „moartă”, „neînsufleţită”, clar lucru, „străină”, prea „rece” şi de aceea „dezgustătoare”. În aşa mod, dimensiunile miniaturale şi reproducerea în masă sunt particularităţi de natură tehnică şi artistică care disting toate aceste imagini. În acest context, se remarcă în mod deosebit cărţile cu imagini şi stampele poştale. Tradiţiile sunt reprezentate cel mai evident în arta digitală a lui Lică Sainciuc (Pom înaurit, 1988, 2015; Enciclopedia P. Guitz, 2006), artist plasic celebru, laureat al Premiului Naţional 2019, inventator al lexemei calcugravura, care defineşte calculatorul drept un mijloc de creare, nu doar de reproducere, ajustare sau prelucrare a imaginilor.