Consilierea filosofică reprezintă o modalitate de terapie prin dialog care are drept scop examinarea și clarificarea unor probleme. Specificul acestor probleme nu ține de sfera patologicului, ci sunt legate de situații comune de viață, dileme morale, crize existențiale, lipsa sensului sau scopului vieții, conflicte etice la locul de muncă, reconcilierea expe­rien­ței prezente cu credințele anterioare, anxietate legată de schimbarea locului de muncă, confruntarea cu ideea morții proprii sau a celor apro­piați și altele. Deși este o profesie relativ nouă, ea câștigă popularitate pe zi ce trece, dovedindu-se utilă mai ales persoanelor care au o ca­pa­citate ridicată de a reflecta atât asupra propriului comportament, cât și asupra problemelor cotidiene, dar și celor care nu contenesc să-și pună întrebări cu privire la tot ce-i înconjoară. Consilierea filosofica are și metode de angajare terapeutică a filosofiei. Ele sunt urmatoarele:1.    Gândirea critică – testarea rezistenței argumentelor și a motivelor acceptării lor.2.    Analiza conceptuală – modalitate de clarificare a sensului afirmațiilor făcute într-un context dat.3.    Fenomenologia – înțelegerea evenimentelor și obiectelor în termenii experienței noastre imediate, așa cum ne apar.4.    Experimentele de gândire – experimente mentale menite a fundamenta, consolida ori invalida anumite aspecte ale cunoașterii.5.    Gândirea creative – un proces care face posibilă descoperirea celor mai bune soluții ale problemelor.Obiectivele consilierii filosoficeRan Lahav declara în revista „Practical Philosophy” din martie 2001 că filosofia nu trebuie privită niciodată numai ca pe o modalitate de a produce satisfacție persoanei conciliate, sau de a-i ușura suferința prin găsirea unei soluții viabile la problema care o frământă, ci și de a oferi o oportunitate acesteia și de a-și lărgi orizontul cunoașterii prin confruntarea cu idei și credințe cât mai diferite de ale sale. În lumina acestor afirmații, s-ar putea spune că unul dintre obiectivele principale ale consilierii filosofice nu ar putea fi decât căutarea și dobândirea înțelepciunii. Alte obiective: ajutarea clienților să gândească singuri propriile probleme, să-și aleagă drumul în viață, să-și găsească un scop și un sens, să-și clarifice perspectivele de viitor etc.Tipuri de consiliere filosofică1. Consiliere filosofică individuală – este ramura cea mai impor­tan­tă și mai bine dezvoltată la ora actuală; se adresează persoanelor in­di­viduale cu diverse întrebări și probleme comune. Abordarea indi­vi­dua­lă se realizează în cinci pași, prezentați de filosoful Lou Marinoff în cartea Înghite Platon, nu Prozac sub acronimul PEACE: problema, emo­ția, analiza, contemplația și echilibrul.2. Grupuri de dialoguri publice, formale sau informale. Gru­pu­rile informale se întâlnesc în cafenele filosofice într-un ritm stabilit de comun acord, de obicei lunar și tratează o varietate de subiecte de inters general, precum: fericirea, dragostea, bunăstarea, generozitatea, suc­ce­sul ș.a.m.d. Grupurile formale formează grupuri de dialoguri socratice. Acestea se desfășoară mai eficient când sunt între cinci și zece parti­ci­panți, pentru că, astfel, este asigurat un climat optim al discuțiilor și rămâne timp suficient pentru intervenția fiecărui participant. Dacă se strâng mai mulți, există riscul ca unii să rămână în afara discuțiilor. Dialogurile socratice se desfășoară după reguli bine stabilite și au scopul de a formula și rafina o definiție.3. Consultanță organizațională – filosoful care profesează într-o instituție cu normă întreagă se ocupă de consilierea angajaților pentru a-i ajuta la rezolvarea unor probleme care interferează cu sarcinile de serviciu, organizează programe în vederea îmbunătățirii perfor­man­țelor lor și colaborează cu organele de conducere pentru stabilirea unui climat etic optim, dat fiind că există o corelație între climatul etic al unei organizații și funcționarea ei eficientă.