Introducere: Asocierea traumatismului abdominal cu traumatismul cranio-cerebral (TCC) include o categorie speciică de pacienți, prin efectul de autoagravare a proceselor patoiziologice. În urma afectării structurilor speciice ale creierului, dereglarea multifuncțională se relectă asupra măsurilor diagnostico-curative și a rezultatelor tratamentului. Scopul: Analiza rezultatelor tratamentului pacienților cu traumatism duodenal asociat cu TCC. Material și metode: Studiul este bazat pe tratamentul a 46(100%) pacienți cu leziuni duodenale asociat traumatismului craniocerebral. Bărbați 36(78,26%), femei 10(21,73%) cu vârsta cuprinsă între 18-70ani. Mecanismul traumei: accident rutier 29(63,54%), catatraumatism - 8(17,39%), agresiune izică - 6(13,04%), armă albă - 2(4,34%, armă de foc - 1(2,17%). Stare de ebrietate 13(28,26%), hemodinamic instabili - 24(52,17%). Spitalizați < 6 ore - 30(65,21%), examinați - 42(91,3%). TCCÎ - 43(93,47%), TCCD - 3(6,52%). A fost aplicată clasiicarea AAST. Pacienții au fost supuși intervențiilor cu următoarele indicații: hemoragie, peritonită, hematom cranio-cerebral. Intraoperator s-a stabilit: hemoperitoneum - 40(86,95%), hematom retroperitoneal - 32(69,5%), legmon retroperitoneal - 5(10,86%); segmente lezate D1 - 17(36,95%), D2 - 25(54,37%), D3 - 13(28,26%), D4 - 13(4,34%). Peretele anterior – 19(41,3%), posterior - 11(23,91%), asociat - 16(34,78%); AASTgr.I - 24(54,34%), gr.II-7(15,21%), gr.III - 11(23,91%), gr.IV - 3(6,52%). Rezultate: Metoda și volumul operator a fost determinat individual, prin raportul prioritar al complexității și severității lezionale. Postoperator s-au înregistrat: în 12 cazuri - complicații pulmonare, în 18 cazuri - complicații abdominale. S-a stabilit: în 5 cazuri dehiscența suturilor pe duoden cu formarea istulelor duodenale, în 8 cazuri - pancreatită posttraumatică și altele. Letalitatea: generală – 24(52,17%), <48 ore – 12(26,08%). Letalitatea legată de corecțiile pe duoden constituie – 3 (6,52%), ceea ce n-a inluențat semniicativ rezultatele. Concluzii: Managementul diagnostico-curativ este diicil, individual de la caz la caz și se suplimentează cu măsurile de reanimare la spitalizare. Metoda, volumul de corecție se determină individual în contextul particularităților intraoperatorii, priorității severității lezionale și timpul de la traumă.

Introduction: The combination of abdominal trauma with cranio-cerebral trauma(CCT) includes a speciic category of patients ,by the self-aggression efect of pathophysiological processes following the impairment of speciic brain structures with multifunctional disorder relecting on diagnostic and therapeutic measures and treatment outcomes. The aim: Analysis of treatment outcomes of patients with duodenal trauma associated with CCT. Material and methods: The study is based on the treatment of 46(100%) patients with duodenal lesions and cerebral trauma. Men 36(78.26%), women - 10(21.73%), age: 18-70. Mechanism of trauma: road accident – 29(63.54%), catatrauma - 8(17.39%), physical aggression – 6(13.04%), white weapon – 2(4.34%), irearm – 1(2.17%). Drunkenness – 13(28.26%),unstable hemodynamics – 24(52.17%), hospitalized < 6h - 30(65.21%),examineted – 42(91.3%), OCCT – 43(93.47%), CCCT – 3(6.52%). AAST classiication was applied. Patients operated with: hemorrhage, peritonitis, cranio-cerebral hematoma. Intraoperative indings: hemoperitoneum – 40(86.95%), retroperitoneal hematoma – 32(69.5%), retroperitoneal phlegmon – 5(10.86%); Injured segments: D1 – 17(36.95%), D2 – 25(54.37%), D3 – 13(28.26%), D4 – 13(4.34%). The anterior wall – 19(41.3%), posterior – 11(23.91%), associated – 16(34.78%). According to AAST classication: I degree – 24(54.34%), II degree – 7(15.21%), III degree – 11(23.91%),IV degree – 3(6.52%). Results: The methods and surgical volume were determined individually by the priority ratio of lesion complexity and severity. Postoperatory: in 12 cases - pulmonary complications, in 18 cases - abdominal complications, also in 5 cases the duodenal suture leakage with the formation of istula, in 8 cases post-traumatic pancreatitis etc. General lethality: – 24(52,17%), <48 h – 12(26,08%). The lethality related to duodenal corrections is 3(6,52%), which did not afect the results. Conclusions: Diagnostic and curative management is diicult, individual on a case-by-case basis, supplemented with resuscitation measures for hospitalization. The correction volume is determined individually in the context of the intraoperative dangers, the lesion severity priority and the time of trauma.