Actualitatea temei. Împlinirea unui secol de la Unirea Basarabiei cu România a scos în evidenţă o galerie de personalităţi care au făcut istorie. Între acestea – Ion Pelivan. Interesul faţă de această personalitate ne-a dus cu cercetările la anii lui de studenţie. Am aflat că Ion Pelivan a studiat şi în Estonia, la Universitatea din Tartu (atunci – Dorpat). De aici şi interesul nostru faţă de viaţa şi activitatea studenţilor basarabeni din acele timpuri, ocupaţiile, interesele lor. Pentru a răspunde la un şir de probleme, am studiat colecţia de reviste „Viaţa Basarabiei”. Studiind diverse materiale din revista nominalizată, am constatat următoarele: câțiva tineri basarabeni care au aplicat la Universitatea din Dorpat (în prezent Universitatea din Tartu, Estonia). Studenții de la Dorpat formau un complex de oameni aproape omogen, aproximativ cam toți erau la teologie. În septembrie 1898, doi absolvenți ai seminarului Teologic din Chișinău, Ion Gh. Pelivan și Vasile I. Ouatu, fiind eminenți, reușesc să treacă cu succes examenele de intrare la Universitatea din Dorpat, deoarece erau dispoziții speciale de a trimite la acea universitate studenți din toate guberniile Imperiului Rus, iar în anul următor sunt înscriși alți tineri teologi de la Chișinău: Gheorghe S. Chicu, Alexandru Ouatu (fratele lui V. Ouatu), N. P. Florov, Vasile Maho, A.I. Poleanschi, Th. Loghin, A. V. Griscof. Studențimea rusă, era organizată pe gubernii, sub formă de землячество [zemleacestvo – din rusă – pământenie]. Pământenia era un fel de organizație, care avea legături cu alte pământenii guberniale din alte orașe universitare. Fiecare pamântenie avea câte un reprezentant în Comitetul Central al tuturor zemleacestve-lor din orașul respectiv, sub numele de Consiliu de legătură între pământenii. Având scopuri revoluționare, comitetele centrale tipăreau și răspândeau diferite broșuri, cărți, reviste interzise de cenzură, deoarece promovau idei şi susţineau mișcări revoluționare. Aflăm din cercetările noastre că în primul an studențesc, I. Pelivan și V. Ouatu nu puteau organiza pământenia moldovenească. Abia în al doilea an, când s-au alăturat și ceilalți tineri teologi din Chișinău, a fost luată decizia de a organiza PământeniaBasarabeană din Dorpat. Prima adunare a avut loc la începutul anului 1900 în locuința lui Ion Pelivan. Primul an al funcționării Pământeniei moldovenești ținea mai mult de întâlniri amicale, unde se aducea în discuție anii de studenție de la Seminarul Teologic din Chișinău, de acasă și din viața poporului. Ideile de bază ce stăteau la acel moment pentru orice mișcare revoluționară erau: înlăturarea exploatării muncii în toate direcțiile și dreptul tuturor popoarelor la libere manifestări naționale. Iată de ce mișcările revoluționare din Rusia țaristă țineau mai mult de cele două motive – economic și național. Datorită acestor idei, pământenia moldovenească pentru început activa pe cale pașnică: conferințe, șezători etc., toate acestea petrecându-se într-o atmosferă națională moldovenească/ românească. Dacă în primul an al existenței pamânteniei președinte era Ion Pelivan, deja în anul următor de studiu (1900-1901), preşedinte a fost ales prietenul acestuia Vasile Ouatu, iar totodată organizaţia se mai mărea cu încă câțiva studenți moldoveni proaspăt veniți. În a doua parte a anul școlar situația se înrăutățise pentru toate pământeniile. Participanții la adunările acestora erau amenințați cu exmatricularea definitivă din Universitate și chiar cu deportarea în tundrele Arhanghelskului sau ale Siberiei. Majoritatea studenților s-au dus care și cum pe la casele lor, întorcându-se la Dorpat la începutul anului școlar 1901-1902, iar ca delegat al Comitetului Central a fost ales Ion Pelivan, în locul lui Vasile Ouatu, care fusese demisionat. Întrucât o parte din noii studenți fuseseră prin România, Ion Pelivan făcuse noi legături cu ziare din România, primind în scurt timp cărți și trei reviste: „Adevărul”, „Universul”, „Apărarea națională” și revista „Albina”. Astfel, locuința lui Ion Pelivan devenise sediul Pământeniei Basarabene și un fel de club cu bibliotecă. În scurt timp, Pământenia Basarabeană din Dorpat era atât de implicată în chestiunile revoluționare, că începuse să traducă revistele și jurnalele românești în rusă, tipărindu-le în sute de exemplare, ca urmare să le transmită și celorlalte pământenii. Desigur că astfel de activitate nu a durat mult timp. În noaptea lui 24 februarie 1902, fusese arestat tot Comitetul Central și aproape în întregime Pământenia Basarabeană. Au fost arestați: Ion Pelivan, Vasile Ouatu, Gh.Ghicu, Vasile Maho, A.Grișcof, A.Poleanschi, N.Siminel, C.Goian, G.Cemerinov, T. Loghin și N. Hinculov, cu excepția lui N. P. Florov care în acea seară a absentat de la șezătoarea Pământeniei din cauza unei migrene. Arestații au ajuns în pușcăriile de la Venden și Dorpat, prin celule separate sau câte doi. Fiind ținuți în detenție studenții tuturor pământeniilor, după o lună au fost eliberați, cu excepția membrilor Comitetului Central și al Pământeniei Basarabene, care erau în număr de 29, iar pe fiecare l-au separat în câte o celulă aparte. Însă Ion Pelivan găsise limbă comună cu directorul pușcăriei, care nu după mult timp începuse să organizeze viața celor 29 de arestați pe cât se poate de comodă. Astfel, după ce s-au aranjat, instalându-și propriile reguli, începuseră ședințele, distracțiile, cântecele rusești, ucrainene și românești, iar când erau chemați la interogatoriu, procurorul nu putea să scoată nici o informație de folos de la ei. În urma situației create cu arestarea, Pământenia Basarabeană s-a destrămat. Din lipsa dovezilor, Curtea de Apel de la Petersburg a decis ca să-i exileze pe Ion Pelivan la Arhanghelsk, Vasile Ouatu la Pinega și pe A.Grișcof la Onega, Gubernia Arhanghelsc, iar restul membrilor au fost trimiși în Basarabia sub supravegherea poliției, fără dreptul de a schimba domiciliul timp de doi ani.