Obţinerea independenţei R. Moldova s-a desfăşurat în contextul accentuării tendinţelor secisioniste. Pe prim-plan s-a nuanţat separatismul transnistrean ce a survenit în urma a trei factori: activitatea rebelă a separatiştilor transinistreni, implicarea Federaţiei Ruse prin susţinerea militară, politică şi morală a separatismului, precum şi incapacitatea elitei politice din R. Moldova de a soluţiona această criză. În vederea soluţionării conflictului transnistrean au fost înaintate mai multe proiecte, însă menţionăm locul ocupat de UE în contextul procesului de negocieri. Interesul UE faţă de problema secisionistă din R. Moldova s-a manifestat prin următoarele acţiuni: numirea unui reprezentat special al UE în R. Moldova în martie 2005 sau deschiderea Delegaţiei permanente a Comisiei Europene la Chişinău şi lansarea misiunii EUBAM la frontiera moldo-ucraineană, la care adăugăm multiple proiecte de ordin economic subvenţionate de UE ce şi-au propus ca scop apropierea celor două maluri ale Nistrului.

Moldova’s independence was held in the context of deepening trends separatists. In the foreground was nuanced Transdniestrian conflict that arose from three factors: Transnistrian separatist rebel activity, involvement of the Russian Federation throught military, political and moral support, and the inability of the political elite in Moldova solve this crisis. Were submitted several projects for Transnistrian conflict settlement, and we noticed the EU’s place in the context of negotiations. EU’s interest in Moldova’s problem was manifested through: the appointment of an EU Special Representative in Moldova in March 2005 and the opening of the Permanent Delegation of the European Commission in Chisinau and launch of EUBAM at Moldova-Ukraine border, to which we add multiple economic projects subsidized by the EU that also have proposed bringing closer the two banks of the Dniester.