Contractul privind plata pensiei de întreţinere este reglementat de art.92 CF, din conţinutul căruia deducem că este un contract civil, care se încheie în formă autentică între persoana care datorează întreţinere şi persoana care are dreptul la întreţinere privind mărimea, condiţiile şi modul de plată a pensiei de întreţinere. Contractul menţionat a apărut în legislaţia Republicii Moldova odată cu intrarea în vigoare a Codului familiei, adoptat prin Legea nr.1316-XIV din 26 octombrie 2000, însă natura lui juridică a provocat şi mai provoacă discuţii aprinse. Esenţa acestor discuţii se axează pe întrebarea dacă contractul privind plata pensiei de întreţinere este unul civil sau de altă natură. Cea mai răspândită opinie constă în faptul că contractul privind plata pensiei de întreţinere este un contract civil 1, p.451 . În sprijinul acestei opinii, sunt indicate trăsăturile specifice contractelor, aşa ca libertatea contractuală, consimţământul şi discernământul părţilor, direcţionarea voinţei părţilor spre stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor, ce reies din acest contract, forma autentică obligatorie nu numai a contractului, dar şi a tuturor modificărilor şi rezilierii contractului. Într-o altă opinie, se menţionează că acest contract nu poate fi privit ca un contract civil 2, p.57 , considerentele aspectului juridic formal fiind următoarele. La încheierea, executarea, modificarea, rezilierea şi declararea nulităţii contractului privind plata pensiei de întreţinere se aplică normele Codului civil şi pentru nerespectarea formei autentice sunt prevăzute consecinţe nefavorabile. Totodată, legislaţia stabileşte imposibilitatea punerii în gaj a creanţelor privind plata pensiei de întreţinere. De asemenea, stabilind prioritatea raporturilor contractuale, legiuitorul în scopul protejării şi asigurării părţii social vulnerabile a stabilit unele limite. Astfel, este expres prevăzut că numai în lipsa unui acord sau existenţei unui litigiu, părţile obligaţiei de întreţinere se pot adresa în instanţa de judecată.  Cunoaştem că, în orice contract, drepturile şi obligaţiile părţilor se nasc din momentul încheierii contractului, adică din momentul când părţile au convenit asupra clauzelor esenţiale. Deci, până la acel moment între ei nu există drepturi şi obligaţii, ceea ce nu este caracteristic pentru contractul privind plata pensiei de întreţinere, deoarece între membrii familiei această obligaţie există în virtutea legii. De exemplu, dacă un copil este născut, obligaţia părinţilor de a-l întreţine, de a avea grijă de acest copil, de a-l educa etc., reiese din lege, nu dintr-un contract încheiat între copii şi părinţi. Astfel, se subliniază că contractul privind plata pensiei de întreţinere se încheie în scopul garantării plăţii întreţinerii pentru membrii familiei care sunt minori sau inapţi de muncă. Fiind încheiat în scris şi autentificat notarial, contractul are forţa unui titlu executoriu. Şi, dacă părţile vor încheia contractul privind plata pensiei de întreţinere cu clauza principală ca mărimea întreţinerii pentru copilul minor să fie o pătrime din venitul părintelui debitor, ce anume din această „înţelegere” a părţilor va corespunde condiţiilor unui contract? De fapt, obligaţia părinţilor de a-şi întreţine copiii apare din momentul naşterii copilului, iar cuantumul pensiei de întreţinere, cât şi periodicitatea plăţilor sunt prevăzute de legislaţie. În aşa situaţie, conţinutul contractului este pe deplin preluat din legislaţie. Ne raliem la opinia care reiese din prevederile art.94 alin.(1) CF „contractul privind plata pensiei de întreţinere se încheie, se execută, se modifică, se reziliază şi se declară nul în conformitate cu normele Codului civil”. Contractul menţionat ca şi alte contracte civile reprezintă acordul de voinţă al părţilor şi include în sine o anumită libertate la alegerea soluţiilor posibile şi varietăţilor comportamentului părţilor acestui contract. Forma contractului, fiind stabilită autentică, este reglementată nu doar de Codul civil, ci şi de Legea cu privire la notariat nr.1453 din 08.11.2002 şi în dependenţă de obiectul contractului privind plata pensiei de întreţinere pot fi aplicate şi alte acte normative. În sprijinul acestei afirmaţii este şi opinia conform căreia contractul privind plata pensiei de întreţinere este una din varietăţile contractului civil, care este reglementat de normele legislaţiei civile şi familiale în baza regulilor privind coraportul normelor generale şi speciale 3, p.29 . Astfel art.4 CF stipulează că „pentru reglementarea relaţiilor personale nepatrimoniale şi patrimoniale dintre membrii familiei, prevăzute la art.3, nereglementate de legislaţia familială, se aplică legislaţia civilă în măsura în care aceasta nu contravine esenţei relaţiilor familiale”. Contractul privind plata pensiei de întreţinere este un contract independent, care are cercul subiecţilor săi, obiectul, conţinutul, forma, termenul şi alte aspecte care îi sunt specifice şi care îl delimitează de alte contracte civile. Cea mai apropiată asemănare o are cu contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă şi contractul de rentă. În conformitate cu art.839 Codul muncii, în baza contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, o parte (beneficiarul întreţinerii) se obligă să dea celeilalte părţi (dobânditor) în proprietate un bun mobil sau imobil, iar dobânditorul se obligă să asigure beneficiarului întreţinere în natură – locuinţă, hrană, îngrijire şi ajutorul necesar pe timpul cât va trăi, precum şi înmormântare. Între aceste două contracte sunt multe asemănări: subiecţi ai ambelor contracte pot fi numai persoane fizice, obiect al contractului privind plata pensiei de întreţinere este întreţinerea individului în toate modalităţile ei, iar obiectul contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă este constituit din două părţi – pe de o parte bunul mobil sau imobil (cel mai frecvent casă, apartament) transmis de beneficiarul întreţinerii în proprietatea dobânditorului si, pe de altă parte, întreţinerea (locuinţă, hrană, îngrijire şi ajutor necesar) pe care o primeşte beneficiarul de la dobânditor, deoarece acest contract este cu titlu oneros şi conţine contraprestaţie, ceea ce nu poate exista în contractul privind plata pensiei de întreţinere care este uniobligaţional şi cu titlu gratuit. Pentru cazul când obiectul contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă este un bun imobil forma este autentică tot la fel ca şi pentru contractul privind plata pensiei de întreţinere etc. Potrivit art.847 alin.(1) CC, renta se constituie printr-un contract în baza căruia o parte (debirentier) se obligă să plătească periodic, cu titlu gratuit sau oneros, o redevenţă celeilalte părţi (credirentier). În cazul contractului cu titlu gratuit acesta este asemănător cu contractul privind plata pensiei de întreţinere, ambele având ca obiect prestarea întreţinerii către una sau mai multe persoane. În privinţa altor elemente ale contractului de rentă sunt mai multe deosebiri decât asemănări. Contractul de rentă poate fi atât gratuit cât şi oneros; în dependenţă de obiectul contractului poate fi încheiat în formă orală, scrisă simplă şi autentică; termenul contractului de rentă se stabileşte de părţi, spre deosebire de contractul privind plata pensiei de întreţinere care se încheie pe termenul indicat în lege. În concluzie, subliniem că contractul privind plata pensiei de întreţinere este un contract civil cu aspect juridic familial, datorită rudeniei, raporturilor familiale, esenţei şi naturii întreţinerii. Nu prezintă importanţă care anume clauze vor fi prevăzute în contract, principalul este acordul de voinţe existent, respectarea limitelor legislaţiei, direcţionarea voinţei subiecţilor spre producerea efectelor juridice de nuanţă civilă, cu specificul său din domeniul dreptului familiei. Manifestarea de voinţă trebuie să fie îndreptată spre producerea efectelor juridice: naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile. Intenţia de a produce efecte juridice este un element necesar al actului juridic civil, astfel încât, conform legii, aceste efecte nu se pot produce decât dacă o asemenea intenţie a existat. Această trăsătură definitorie deosebeşte actul juridic civil de faptul juridic civil, care este săvârşit fără intenţia de a produce efecte juridice, care însă se produc în virtutea legii, ce pe deplin se reflectă în contractul privind plata pensiei de întreţinere. Importanţa acestui contract constă în faptul că el reprezintă o garanţie a drepturilor şi obligaţiilor părţilor, fiind totodată o garanţie suplimentară în menţinerea relaţiilor dintre membrii familiei la un nivel civilizat fără a apela în instanţa judecătorească. Prin aceste norme juridice, Codul familiei nu a făcut decât să se apropie de sarcina principală a legislaţiei familiale, care constă în stabilirea unor astfel de norme juridice, apte să reglementeze relaţiile de familie astfel, ca să nu fie dezechilibrată balanţa ocrotirii intereselor persoanei, familiei şi societăţii.