Rezerva succesorală este unul dintre cele mai importante şi actuale compartimente din succesiunea legală. Importanţa şi actualitatea acesteia este justificată de caracterul transformărilor care au survenit în viaţa politicosocială, de realităţile şi tendinţele dezvoltării sociale, din faptul că aceste relaţii reglementate de Codul civil al Republicii Moldova (în continuare – CC RM) prezintă un imens interes pentru mulţi cetăţeni din ţară. Prin rezerva succesorală, are loc limitarea dreptului de a dispune de bunurile sale impusă titularului dreptului de proprietate care este un drept real ce are un caracter absolut şi nelimitat. Rezerva succesorală are rădăcini vechi ce vin încă din epoca romană şi a avut întotdeauna, inclusiv astăzi, aceeaşi raţiune: de a proteja cele mai apropiate rude ale defunctului împotriva actelor sale cu titlu gratuit, acte ce ar fi putut goli de conţinut patrimoniul succesoral.  Pentru a pătrunde în esenţa rezervei succesorale, este necesar a evidenţia acele caractere specifice care ar putea-o deosebi de alte noţiuni ale dreptului succesoral, precum şi a crea posibilitatea de a aplica mai efectiv normele legale ce o reglementează. După cum s-a menţionat, rezerva succesorală este o parte din moştenire, supusă unor reguli specifice, care o deosebesc de alte reglementări ale moștenirii. Art.1505 CC RM nu defineşte rezerva succesorală, dar stabileşte că succesorii de clasa I, inapţi pentru muncă, au dreptul de a moşteni, independent de conţinutul testamentului, cel puţin o doime cotă-parte din cota ce s-ar fi cuvenit fiecăruia în caz de succesiune legală (rezervă succesorală) [1]. Analizând articolul CC RM, am evidențiat următoarele caractere ale rezervei succesorale: caracterul legal, caracterul cotităţii, caracterul indisponibilităţii. Este important de menţionat că reglementările rezervei succesorale ale altor state prevăd şi alte caractere specifice. Acesta se referă şi la literatura de specialitate, unde se evidenţiază mult mai multe caractere. Astfel, în Comentariul la Codul civil roman, sunt aduse următoarele caractere juridice ale rezervei succesorale. Rezerva succesorală este parţială, ea are caracter de ordine publică, deoarece este stabilită imperativ de lege, dar legea stabilește numai dreptul la rezervă, nu şi obligativitatea acceptării ei, dreptul la rezervă este un drept propriu, născut în persoana moştenitorilor rezervatari la data deschiderii succesiunii, iar nu dobândit de la defunct; este individual, deşi se atribuie în indiviziune rezervatarilor, se calculează în funcţie de fiecare rezervatar care vine efectiv la moştenire. Rezerva succesorală este datorată în natură – doar în mod excepțional rezerva poate fi atribuită întregită sub forma unui echivalent bănesc. Este indisponibilă, deoarece ea nu poate fi atinsă prin donaţii sau legate ori dezmoşteniri [2, art.1116].  Noi am completat caracterele rezervei succesorale cu caracterul ei internaţional, deoarece majoritatea statelor lumii dispune de reglementări ale rezervei succesorale. Caracterul legal al rezervei succesorale. Caracterul legal al rezervei succesorale reiese nemijlocit din articolele CC RM care o reglementează. Este important să accentuăm că caracterul legal al rezervei succesorale este prevăzut de o normă imperativă de drept, ceea ce înseamnă că întinderea ei nu poate fi modificată sau stinsă prin voinţa defunctului sau a succesorilor. Moştenitorii rezervatari pot renunţa la rezerva succesorală, deoarece acesta este un drept al lor şi nu o obligaţie. De aceea, în literatura de specialitate, se concretizează că dreptul la rezerva succesorală este un drept propriu, născut în persoana moştenitorilor rezervatari, la data deschiderii moştenirii, nefiind dobândit de la defunct prin moştenire. Sunt opozabile moştenitorilor rezervatari numai actele prin care nu se aduce atingere rezervei succesorale, anume actele cu titlu oneros şi actele dezinteresate [3, p.268]. Caracterul imperativ al rezervei succesorale deşi înrudit, totuşi deosebit faţă de caracterul legal prin aceea că acesta din urmă poate conţine şi norme dispozitive. Caracterul imperativ rezultă însuşi din faptul că atât moştenitorii rezervatari, cât şi cotitatea parte a succesiunii pe care o culeg moştenitorii rezervatari sunt stabilite prin norme imperative ale legii, astfel încât nu pot fi modificate prin voinţa lui de cuius, chiar dacă ar avea acordul prezumtivilor moştenitori rezervatari [4, p.136]. Deci, întinderea rezervei succesorale nu poate fi modificată prin voinţa defunctului sau a rezervatarilor. Moştenitorii rezervatari nu pot face acte juridice asupra rezervei succesorale, mai înainte de deschiderea moştenirii, întrucât ar realiza acte juridice asupra moştenirii nedeschise şi acestea ar fi lovite de sancţiunea nulităţii absolute. Ei însă pot renunţa total sau parţial, la dreptul la rezerva succesorală ulterior deschiderii moştenirii, cu prilejul exercitării dreptului la opţiunea succesorală, întrucât legiuitorul stabileşte imperative numai dreptului la rezervă nu şi obligaţiei exercitării dreptului [5, p.269]. Caracterul partității rezervei succesorale. Unul din caracterele rezervei succesorale este că ea reprezintă o parte a moştenirii. Astfel art.1505 CC RM prevede că succesorii de clasa I inapţi pentru muncă au dreptul de a moşteni, independent de conţinutul testamentului, cel puţin o doime cotă-parte din cota ce s-ar fi cuvenit fiecăruia în caz de succesiune legală (rezervă succesorală) [6]. Rezerva succesorală este o parte a moştenirii (pars hereditatis) care se atribuie moştenitorilor rezervatari în natură. Se vorbeşte, aşadar, despre rezervă ca fiind pars bonorum, conferind „un drept real în şi asupra chiar a bunurilor succesiunii”, şi nu o simplă creanţă contra succesiunii [7,5]. Autorul francez M.Grimaldi precizează faptul că şi atunci când rezerva este exprimată în bani, nu asistăm la un declin al naturii de pars hereditatis al dreptului de rezervă, ci pur şi simplu al faptului că această pars hereditatis poate fi exprimată şi în termeni monetari. „Aşadar, dreptul de proprietate asupra bunurilor ereditare legate funcţiei familiale a dreptului de rezervă cedează adesea locul unui simplu drept de creanţă care este semnul funcţiei individuale a acestei instituţii. Ceea ce devine esenţial este de a împiedica ieşirea definitivă a bunurilor din familie, dar şi de a asigura o egalitate minimală între rezervatari” [8, p.280].  Rezerva succesorală este indisponibilă. Potrivit literaturii de specialitate [9, p.196, 264], rezerva succesorală este indisponibilă, iar potrivit practicii judecătoreşti, aceasta este inalienabilă şi insesizabilă. Indisponibilitatea rezervei succesorale este în acelaşi timp, relativă, întrucât operează numai în ipoteza existenţei moştenitorilor rezervatari, şi parţială, întrucât vizează numai o parte a moştenirii şi numai liberalităţile dispuse de către defunct. Prezenţa moştenitorilor rezervatari, la data deschiderii moştenirii, atrage reducțiunea liberalităţilor care au adus atingere rezervei acestora. Consecinţa dată însă nu are semnificația indisponibilităţii bunurilor unei persoane şi, cu atât mai puţin, a inalienabilităţii şi insensibilităţii acestora. În timpul vieţii, titularul unui patrimoniu poate dispune liber de bunurile sale chiar şi cu titlu gratuit. Apoi bunurile debitorului defunct pot fi urmărite de către creditori şi după data deschiderii succesiunii, rezerva stabilindu-se după scăderea datoriilor [10, p.64].  Rezerva are un caracter colectiv atât în privinţa bunurilor, cât şi a persoanelor. Acest caracter se manifestă prin aceea că rezerva reprezintă o masă de bunuri, o cotă dintr-o universalitate care se atribuie unui grup de moştenitori, şi nu moştenitorilor rezervatari individual. Excepţie face soţul supravieţuitor către care legiuitorul a făcut atribuirea individual. D.Chirică vine cu o opinie contrară, fiind de părere că rezerva soţului supravieţuitor, incluzându-se în rezerva succesorală, în general, va avea un caracter colectiv, global [11, p.307-308]. Existenţa unui singur moştenitor, spre exemplu în clasa descendenţilor, şi care va culege întreaga rezervă cuvenită clasei, nu transformă caracterul colectiv al rezervei în caracter individual. Rezerva îşi va păstra caracterul colectiv, cu precizarea că întreaga cotă cuvenită clasei descendenţilor va fi culeasă de un singur moştenitor. R.Popescu consideră că pentru identitate de raţiune, caracterul individual al rezervei soţului supravieţuitor nu devine colectiv în cazul existenţei mai multor persoane care au calitatea de soţ supravieţuitor (bigamie, poligamie etc.) şi care îşi vor împărţi cota atribuită soţului supravieţuitor. Caracterul individual al rezervei soţului supravieţuitor decurge din faptul că legiuitorul a stabilit rezerva acestuia în mod separat, distinct de rezerva celorlalţi rezervatari [12, p.115]. Prin urmare, dacă în clasa rezervatarilor chemată la moştenire sunt mai mulţi rezervatari, rezerva li se va atribui acestora în indiviziune. Caracterul colectiv al rezervei nu presupune obligatoriu ca de renunţarea sau nedemnitatea unor rezervatari din aceeaşi clasă să profite. În concluzie, accentuăm că rezerva succesorală este o parte din moştenire supusă unor reguli specifice care o deosebesc de alte reglementări ale moştenirii. Pentru a pătrunde în esența rezervei succesorale, este necesar a evidenția acele caractere specifice care ar putea-o deosebi de alte noţiuni ale dreptului succesoral, precum şi a crea posibilitatea de a aplica mai efectiv normele legale ce o reglementează.