În acest articol, se discută unele controverse ce țin de statutul persoanei publice, considerată ca subiect al infracțiunilor. În anumite circumstanțe, activitatea „subadministrativă” a medicilor, pedagogilor ș.a. se poate transforma într-o activitate administrativă. În acest caz, astfel de persoane pot evolua în calitate de subiecți ai infracțiunilor prevăzute la art. 324, 327-329 și 332 CP RM. Se abordează o problemă generată de amendamentele operate la legea penală. Problema dată este cea a oportunității utilizării în continuare în textul legii penale a noțiunilor „persoană publică” și „persoană cu funcție de răspundere”.

In this paper, it is shown that only when in the presence of certain circumstances, the doctors, teachers and other related persons also get to exercise functions producing legal effects (eg, to grant rights or issue obligations), the “sub-administrative” activity of the doctors, teachers etc. can turn into an administrative activity. In this case, such individuals may evolve as subjects of the offenses referred to in art.324, 327-329 and 332 PC RM. It is also established that the definition “official entity”, as defined in par.(1) art.123 PC RM and the term “public entity”, as defined in par.(2) art.123 PC RM, are in a correlation “part-whole” type. Finally, and not least, it is argued that the parallelism of the terms “official entity” and “public entity”, admitted in the Penal law, do nothing but harden the Penal law correct interpretation and application.