Doctrina militară (de la lat. doctrina – învăţătură) se formează obiectiv reieşind din ansamblul factorilor politici şi economici interni şi externi, a poziţiei geografice, a posibilităţilor reale a statului. În prezent, doctrinele militare ale statelor sunt determinate de schimbările care au loc pe arena internaţională, de situaţia politică militară existentă pe mapamond. De facto, suntem martori ai schimbărilor epocii, rezultatele cărora coincid cu transformările care au loc pe arena internaţională. Esenţa acestora rezultă în tranziţia de la contradicţiile dure ale celor două blocuri conduse de ex-URSS şi SUA, la un nou model al relaţiilor interstatale, principalele particularităţi ale căreia sunt: dispariţia factorului ideologic dintre Est şi Vest, formarea treptată a unui spaţiu comun, mondial, conform cerinţelor de piaţă; trecerea de la lumea bipolară la sistemul de relaţii multipolare, ieşirea pe prim plan în politica mondială a contradicţiilor geopolitice, interetnice, interstatale şi religioase. În prezent are loc o nouă apreciere a ameninţărilor şi pericolelor de ordin militar, se creează noi structuri efective ale securităţii globale, europene şi naţionale. Toate acestea sunt condiţionate de necesitatea reevaluării politicii militare şi a principiilor de formare a forţelor militare.