La Universitatea de Stat din Moldova, dl Profesor Sergiu Pavlicenco este un adevărat simbol al omului la locul său. Trebuie să existe, cred, în o mare parte din noi un soi de patriotism, pentru mine personal, cultivat de dascălii mei de la Facultatea de Istorie care spuneau că „istoria este succesiunea generațiilor”. Pe mine, maniera aristocratică a domnului profesor Potlog, firea combativă a domnului profesor Ion Niculiță, m-au marcat pentru toată viața și acest patriotism vine, emană din suflet. Nu este la modă să spunem aceste cuvinte, le folosesc sub un alt aspect, dar în cazul dvs, dle Profesor Pavlicenco, spiritul dvs., atitudinea față de universitate este una deosebită. Pregătindu-mă de acest eveniment, am citit câteva din interviurile dvs. și vedeam cu câtă căldură vorbiți de universitate, de departament, de catedrele pe care le-ati trecut, de dascălii care v-au marcat: de domnul profesor Ion Dumbrăveanu. Astfel, eu sunt sigur că viața dvs. este nemijlocit legată de Universitatea de Stat din Moldova și, în continuare, veți fi alături de universitate pentru că foarte multor trebuiți, trebuiți facultății, trebuiți universității. Cu permisiunea dumneavoastră, am să citesc un fragment dintr-un interviu cu domnul Profesor Sergiu Pavlicenco, dacă îmi permiteți, domnule profesor, cu riscul de a fi învinuit de plagiat. „Niciodată nu am regretat că mi-am legat soarta de Universitate. Aici am început și aici cred că am să îmi și închei acitivitatea mea profesională. Am fost martorul unei bune părți din cei 75 de ani ai istoriei universității noastre. S-au succedat rectori, decani, șefi de catedre. Păstrez multe amintiri, unele mai plăcute, altele, poate, mai puțin plăcute, dar toate fac parte din viața mea. Astfel, rectorul Alexei Medvedev, când eram student eminent la anul I sau II, mi-a făcut cadou un plic cu ceva ruble și o cămașă de „baică”, rectorul Artiom Lazarev m-a îndemnat să mă însor cu o fată din oraș ca să-mi rezolv „problema locativă”, cu rectorul Boris Melnic am ajuns conferențiar universitar, cu rectorul Gheorghe Rusnac am devenit profesor universitar, cu rectorul Gheorghe Ciocanu (am să omit), cu rectorul Igor Șarov – voi mai vedea… Asta, așa printre altele. În ceea ce privește barometrul performanțelor mele la USM, – dar și, de ce nu? – ale USM cu mine, voi menționa doar câteva lucruri mai importante. Pentru că eram la USM student eminent, am fost transferat pentru continuarea studiilor la Universitatea de Stat „M. V. Lomonosov” din Moscova, iar după absolvirea acesteia am revenit la USM și cred că nu am dezamăgit Universitatea. Aici am parcurs calea de la laborant la profesor universitar și șef de catedră, de aici am fost motivat să susțin teza de doctor și de doctor habilitat. Aici am desfășurat o apreciată activitate didactică și – pe potriva capacităților mele – o activitate de cercetare, aici am scris o mulțime de articole, studii, manuale, materiale didactice și cărți, devenind și membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, aici am deschis primul și singurul, deocamdată, în Republica Moldova, doctorat la Literatura Universală și Comparată, de aici am fost propus pentru conferirea Ordinului „Gloria Muncii”. Sunt mândru de aceste performanțe, cred că și USM se mândrește cu ele”. Stimate dle Profesor Sergiu Pavlicenco, respectul și felicitările mele și ale administrației USM pentru activitatea didactică, științifică și managerială excepționale!