Vestimentaţia elitelor din secolul al XVII-lea – începutul secolului al XIX-lea era un indiciu indiscutabil atât al păstrării anumitor tradiții locale, cât și a influențelor din exterior. Deși secolul al XVIII-lea, numit de E. Pavlescu secol al revoluţiei modei, desăvârșea procesul de orientalizare a costumului, totuși spre sfârșitul secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX vestimentația feminină are tendințe de europenizare. Costumele soțiilor și fiicelor de boieri se caracterizau prin evidente împrumuturi turceşti: giu-bea, împodobirea pompoasă cu pietre scumpe etc. Țesăturile din care erau confecționate veșmintele, puteau fi destul de scumpe, de import, care indicau tipul hainelor îmbrăcate cu anumite ocazii, sau din stofe tradiționale, din care pentru fetele din familiile elitelor se confecționau haine de casă. Blănurile, paftalele, nasturii de aur sau argint ridicau valoarea hainelor. Informații privind vestimentația soțiilor și fiicelor de boieri se conțin în diverse categorii de surse scrise (foi de zestre, testamente, registre, acte de vânzare-cumpărare, relatări ale călătorilor străini etc.) din secolul al XVII-lea – începutul secolului al XIX-lea. Trusoul cu haine din foile de zestre date în familiile înstărite era un adevărat indicator al modei existente în perioada examinată în rândurile fetelor și soțiilor boierilor din Țara Moldovei. În categoria hainelor feminine sursele scrise menționează câteva categori: 1) blănuri, hainele garnisite cu blană, mantale (tâmbar de adămască galben cu patcea de jder; tâmbar postavu; habaciu de şahmara; habaciu de aclazu; ţămbar canavaţă, ghiordie, beniș, giube de dropică cu săgap blăniţă, bobou, cațaveica etc.); 2) căciuli de blană (slici cu sobol şi de urşinic) și năfrămi (băsmale, năfrămi, măneşterguri); 3) rochii („ruchii cu flori, di ghermeză, rochii şam aloge, rochiia maltinu, rochie Stanbol şal, rochii blondă şi celelalte cu horbătă, rochie de papură”) și fuste („sucnă de şahmara albu; sucnă albastră de şahmara; sucnă roşie de aclazu cu flori de fier; sucnă de tabin; sucnă aclaz lahani cu ranţuri, sucnă sirasir; sucnă lastru; sucnă hataia cu fir; sucnă hataia sucnă belacoasă catifea”); 4) cămăși (din mătase neagră, mohorâtă, verde, roşie, surmai; cu izmă galbenă; de fluturi; de burugiuc, de melez, de burunginc și de melent etc.); 5) accesorii-brâie, ciorapi. Denumirile articolelor de vestimentație constituie un adevărat tezaur lingvistic.