Recunoașterea și reglementarea clară a examinării corporale în calitate de procedeu probatoriu și categorie procesuală de sine stătătoare a avut loc doar în a doua jumătate a secolului trecut. În istoria și teoria procesului penal și a criminalisticii, caracterul procesual al examinării corporale a fost expus diferit și în contradictoriu. Reglementarea normativă controversată a examinării corporale a determinat multiple discuții în știința procesului penal referitor la esența și caracterul acestei acțiuni de urmărire penală. Ambiguitatea în înțelegerea și interpretarea ei este determinată de faptul că, pe de o parte, examinarea corporală este examinată ca fiind o categorie procesuală, și anume în calitate de acțiune de urmărire penală, iar pe de altă parte, ea este atribuită domeniului criminalisticii – situație în care examinarea corporală figurează în calitate de varietate a cercetării la fața locului. Chiar și după adoptarea noilor reglementări în materie procesual-penală, discuțiile și disputele în privința esenței și caracterului examinării corporale nu au avut o finalitate clară. Cele mai aprinse întrebări apar anume în privința determinării caracterului dual al acestui procedeu probatoriu. În acest fel, actualitatea studiului este determinată de multiplele particularități de ordin procesual și tactico-criminalistic privind dispunerea și efectuarea examinării corporale, ele fiind, la rândul său determinate de prezența unui obiect specific – corpul persoanei.

It was only in the second half of the last century that the physical examination came to be recognised and regulated as an evidentiary procedure and an independent procedural category. In the history and theory of criminal procedure and forensic science, the procedural character of the physical examination has been exposed in different and contradictory ways. The controversial normative regulation of the physical examination has led to multiple discussions in criminal procedure theory about the nature and character of this law enforcement action. The ambiguity in its understanding and interpretation is due to the fact that, on the one hand, the body search is regarded as a procedural category, i.e. as a prosecutorial act, and, on the other hand, it is attributed to the field of forensic science - where the body search is regarded as a variant of on-the-spot investigation. Even after the adoption of the new rules of criminal procedure, the discussions and disputes about the content and nature of the physical examination have not come to a clear end. The most heated questions arise in particular with regard to the determination of the dual nature of this evidentiary procedure. Thus, the topicality of the study is determined by the many procedural and tacticalcriminalistic peculiarities of ordering and carrying out the physical examination, which in turn are determined by the presence of a specific object - the human body.