Peisajul artistic postmodern este inevitabil influențat de fenomenul contradictoriu al globalizării lumii contemporane. La nivel local, pentru spațiul postsovietic, implicit al Republicii Moldova, globalizarea semnalează aspecte pozitive — deschidere spre occident și alte orizonturi, modernizare, vizibilitate, mobilitate, oportunități; iar la nivel general-global, se întrevăd efectele negative — omogenizarea produselor culturale, comercializarea (experienței estetice), standartizarea, tirajarea unor valori și atitudini, pierderea identității, „pulverizarea” expresiei muzicale, dezumanizarea. Tot mai mult apare necesitatea studiului proceselor culturale sub aspect fenomenologic. Definirea contururilor fenomenologiei a început să se profileze la începutul secolului al XX-lea, fiind fundamentată de gânditorul german E. Husserl. Conceptul fenomenologiei muzicale a evoluat sub aspect filosofic, generând abordări ale aspectelor de spaţiu şi timp, ritm și formă, a celor axiologice, în dimensiunile conştientului și revelației. În studiile de specialitate este semnalată conexiunea dintre apariția fenomenologiei și a muzicii noi în condițiile mutației paradigmei de gândire la începutul secolului al XX-lea, marcată de schimbările radicale în muzica occidentală din Europa de Vest. Se conturează anumite paralele: reducția lui Husserl pare a fi similară cu tendința de eliberare a muzicii de tonalitate, de notație tradițională și sistem temperat, spre o reîntoarcere a atenției asupra receptării sunetului în sine. Astăzi, în contextul apariției unor noi forme de artă multimedia au loc transformări în sensul conceptelor de receptare a muzicii. Muzica contemporană relevă transformările prezentului, obiectivul principal fiind nu în a satisface gustul rafinat sau o elevare morală, ci în (r)acordarea celor care receptează muzica la fluxul experienței timpului interior, descoperirea unor noi tipuri de experiență estetică. Fenomenologia tratează consrtuctul sonor, prin el însuși, generator de sens. Printre obiectivele de bază ale fenomenologiei muzicii este înțelegerea actului muzical: a) creator; b) de interpretare și c) de receptare, implicând perspectivele de: 1) comunicare (non-verbală); 2) perceptibilitate (Moris Merleau-Ponty). În urma studiului perceptibilității muzicii contemporane din cadrul Festivalului Internațional Zilele Muzicii Noi din Republica Moldova, au fost identificate o serie de impedimente comune, în mare parte, pentru festivalurile de muzică nouă din Europa: a) pesimism cultural şi indiferenţă; b) impedimente ale accesibilităţii; c) tehnologizare. Conturând noi perspective în înțelegerea fenomenelor sonore, fenomenologia muzicii semnalează sondarea în adâncime a mecanismelor actului muzical privind problematica receptării fenomenului muzical și a semnificației revelatorii de sensuri, abstractizate de lumea materială, mediul social și de omul real, dar fiind în strânsă conexiune cu ideația.