Autoarea articolului și-a fixat atenţia asupra colindelor culese şi cercetate în spaţiile de la est de Nistru şi Bug, în special la aspectul semnificativ al oficierii Crăciunului, mediatizat, mai ales, cu scopul de iniţiere a flăcăului-fetei în viitoarea lor căsătorie. În baza studiilor lui N. Smochină, C. Ionescu, N. Băieşu, A. Golopenţia, M. Brătulescu, T. Colac etc., ne-am propus să reliefăm contaminarea şi asimilarea motivului fetei necăsătorite, prezent în textele colindelor din estul şi vestul regiunilor delimitate. Forţa emotivă a colindelor transnistrene şi transbugene rezidă în melodie, în sugestivitatea mesajului artistic, cuprins în ea. Elogiul fecioarei este conturat de poetul anonim în culori calde, deşi tonalitatea textelor este gravă. Peţitorii au intenţii serioase faţă de fată, precum vedem în majoritatea formulelor finale: „Dă-ni-o, nii, Doamni,/ Cî n-o eu şî cii roabî, /Da o eu sî-ni cii doamnî, /Sî-ni domneascî curţîli şî porţîli”. Autoarea articolului relevă rolul poetului anonim, care a pus accentul pe mesaj, gând, intenţii, dorinţă, iar în atmosfera rurală acestea găsesc o mai mare deschidere în sufletul ascultătorului. Autoarea face o delimitare netă a stării sociale a eroului, care are curţi şi porţi de cea a fetei peţite. Sunt preţuite nu atât mijloacele băneşti de care dispune fata, cât priceperea, măiestria ei de a ţese, a coase «steguşor de domn domnesc». Meritul de a fi „doamna curţilor” şi „stăpâna porţilor” nu i se atribuia fiecărei fete, ci doar celei alese, care era desemnată de către întreaga societate rurală, în urma unor probe de iniţiere. Această iniţiere a fetelor necăsătorite presupunea pregătirea de logodnă şi coacerea celui mai mare colac din sat. Aici se înscriu şi imaginile sugestive ale cununii de pe capul viitoarei soţii, leagănul de mătase, lacrimile pe care le varsă fata, prostirea (cearșaful). În unele variante ale colindelor pentru fată şi băiat, înscrise în satele româneşti de la est de Bug, evidenţiem motivul metamorfozării ciutei într-o fată.