Cercetările arheologice efectuate în ultimii ani în movile funerare de la finalul mileniului al IV-lea î.Hr. și prima jumătate a mileniului al III-lea î.Hr în nordul Munteniei au impus necesitatea unor intervenții mai mult sau mai puțin profunde asupra cadrului tradițional trasat vreme de mai multe decenii în literatura arheologică cu privire la mormintele tumulare de epoca bronzului de la nordul Dunării de Jos. O serie de descoperiri ce par atipice acestui fenomen funerar au indus nevoia abordării mai aprofundate nu numai a elementelor de rit și ritual funerar, ci și a inventarelor prezente în morminte. Dintre acestea, inelele de buclă realizate din metal, cel mai adesea din argint, mai rar din cupru și excepțional din aur, reprezintă cele mai des întâlnite obiecte de port depuse odată cu defuncții. Analizele tradiționale asupra acestei categorii de piese au vizat în special încadrarea într-o tipologie întocmită acum o jumătate de secol, utilizată încă în prezent, și menționarea materialului din care erau confecționate. Stadiul actual al cercetării impune o reconsiderare atât a cronologiei și corologiei acestora, cât și a dezvoltării tipologice și a mijloacelor tehnologice necesare producerii lor. De asemenea, trebuie interogată semnificația împodobirii cu inele de buclă în reprezentarea/crearea unei anumite imagini a defuncților înmormântați, dat fiind că nu numai simpla lor prezență avea importanță, ci în mod cert și materialul din care erau realizate. Cel mai probabil plasarea lor în înmormântări tumulare trebuie legată de rolul respectivilor indivizi în cadrul unor rețele de schimb și interacțiune mai ample din care nordul Munteniei era parte integrantă. Fig. 1. Morminte în movile funerare din nordul Munteniei la finalul mileniului al IV-lea î.Hr. şi prima jumătate a mileniului al III-lea î.Hr