Matei Visniec’s theater is a process of dialogue with other writers and other literary works. Intertextual projections are also present in the play „Attic in Paris overlooking death” through quotes, allusions and a subtle parody. Beyond Visniec’s admiration for the Cioranian opera, the play reveals an identity problem present both in Cioran and Visniec, namely the profile of the Romanian writer exiled in France. We witness a metamorphosis of the philosopher Cioran into the character through memory loss. The presence of quotations from the philosopher’s work denotes in the dramatic work a genuine generic and linguistic hybridization, while the use of cinematographic projections in a stage performance leads to a cultural and artistic symbiosis.

Teatrul lui Matei Vișniec este un proces de dialogare cu alți scriitori și cu alte opere literare. Proiecțiile intertextuale sunt prezente și în piesa „Mansardă la Paris cu vedere spre moarte” prin intermediul citatelor, al aluziilor și al unei parodii subtile. Dincolo de admirația lui Vișniec pentru opera cioraniană, piesa de teatru scoate la iveală o problematică identitară prezentă atât la Cioran, cât și la Vișniec, și anume profilul scriitorului român exilat în Franța. Asistăm la o metamorfozare a filozofului Cioran în personaj prin intermediul pierderii memoriei. Prezența citatelor din opera filozofului denotă în opera dramatică o veritabilă hibridare generică și lingvistică în timp ce folosirea proiecțiilor cinematografice într-un spectacol teatral conduce la o simbioză culturală și artistică.