Începând cu anul 2017 și continuând în 2020 și 2021, s-au reluat cercetările arheologice în situl eponim al culturii Cucuteni, în urma confirmării, prin prospecțiuni non-invazive, a ipotezei unei extinderi a așezării spre vest, după cel de-al doilea șanț de apărare cunoscut din cercetările anterioare. Campania anului 2021 a făcut posibilă cercetarea cvasi-integrală a unei locuințe din această extindere, aparținând sub-fazei Cucuteni B1. Dintre artefactele descoperite în perimetrul locuinței se remarcă trei fragmente de baze (provenind de la vase de dimensiuni mari sau medii); acestea prezintă la partea inferioară amprente provenite de la materiale împletite, spiralice. Luând în considerare aceste descoperiri, precum și numeroase alte analogii cunoscute pentru cultura Cucuteni (și nu numai), suntem înclinați să le asociem unor suporturi pe care se ridicau vasele și/sau se așezau pentru uscare. Aceste date se corelează cu alte observații făcute pe vasul din care provine fragmentul mai mare de bază cu amprentă; este vorba despre urme continue pe toată circumferința interioară a vasului, lăsate de un instrument folosit pentru subțierea pereților. Astfel, avansăm și ipoteza utilizării unui suport rotativ (un fel de precursor al roții olarului) pentru modelarea mai eficientă a vaselor mari și foarte mari. În vederea validării ipotezelor noastre, am conceput un proiect de arheologie experimentală realizabil pe termen mediu, dar ai cărui primi pași au fost deja făcuți. Este vorba despre verificarea modului în care se formează amprentele pe bazele vaselor, „mascarea” acestor urme. În urma acestor experimente preliminarii putem risca o estimare a duratei de modelare a unui vas de dimensiuni mari (peste 50 de cm înălțime). În ceea ce privește dispozitivul rotativ, intenționăm o altă serie de experimente în viitorul foarte apropiat.