Lucrările din anul 2017 de pe situl cucutenian de la Stolniceni au fost desfășurate în perioada 15 iulie - 6 octombrie și au vizat mai multe obiective, printre care decopertarea integrală a complexului de olărit identifi cat în anul precedent, precum și sondarea mai multor tipuri de anomalii din diverse părți ale așezării. Cu acest scop au fost trasate nouă secțiuni și sondaje de varii dimensiuni, cu o suprafață totală de circa 450 m2. Săpăturile de pe complexul de olărit au inclus trei secțiuni trasate spre sud, vest și est de la secțiunea cu cuptorul de ars ceramica, identifi cat în 2016. Astfel, secțiunea 5, afl ată la est de cea din anul precedent, a permis cercetarea unui cuptor similar bicameral cu tiraj vertical și deschiderea spre est. După utilizare, canalele cuptorului au fost umplute cu sol ce conținea, în cantitate moderată, divers material arheologic fragmentar. Notorie este descoperirea unui radius uman lângă gura unuia dintre canale. În fața cuptorului se afl a o aglomerare de fragmente ceramice și oase. În nord-estul secțiunii a fost săpată integral o groapă circulară care, în partea inferioară a umpluturii, conținea cenușă și fragmente mari ceramice de la mai multe vase parțial sau integral întregibile. La suprafața veche de călcare, groapa se remarca printr-o aglomerare masivă de cioburi (multe dintre ele zgurifi cate), oase de animale și pietre. Interesantă este cercetarea unei lentile compacte din lut alb cu amestec de pleavă, ars, ce poate fi pus în legătură cu producerea ceramicii. În colțul de sud-est al secțiunii a fost identifi cată o aglomerare circulară alcătuită de pietre masive neprelucrate, cu destinația neclară (suport?). Secțiunea 6 reprezintă prelungirea spre vest a suprafeței deschise în 2016 și a permis cercetarea integrală a gropii olarului, aferente cuptorului studiat anul trecut. Lângă groapă, pe suprafața veche de călcare a fost identifi cată o aglomerare de material ceramic fragmentar ce includea cioburi zgurifi cate. Secțiunea 7, cea mai mare (216 m2), a fost amplasată la sud de cea din anul trecut și a rezultat în cercetarea integrală a probabilei locuințe-atelier, precum și câtorva gropi și aglomerări de inventar arheologic. Locuința era bicamerală și avea două niveluri, cel superior – etajul – conținând mai multe recipiente ceramice și fragmente de la instalații. Platforma locuinței purta urme de lutuire succesivă cu un strat subțire de lut fără amestec vegetal, pe toată suprafața. Unele dintre plăcuțele lutuielii purtau urme de vopsea roșie. A fost cercetată și baza unui perete în elevație. Parterul locuinței s-a dovedit a fi cel mai reprezentativ în ceea ce privește inventarul și elementele arhitecturale ale acesteia; astfel, camera sudică conținea, pe lângă o serie de vase întregibile, multiple râșnițe și lustruitoare, iar cea nordică, mai mare, includea câteva instalații, printre care menționăm o vatră, o „cutie” din lut și resturile unui cuptor cu boltă. Instalațiile au fost amenajate pe un pat din cioburi de categorie fi nă. Spectrul ceramic din locuință este unul foarte bogat și reprezentativ, incluzând peste 50 vase de varii forme și dimensiuni. La nord de locuință au fost cercetate două gropi cu material abundent. Este interesantă descoperirea, în mai multe rânduri, a unor bulgări mici de ocru. Câteva complexe din jurul locuinței erau amplasate pe suprafața veche de călcare; aici se remarcă descoperirea unei aglomerări masive de recipiente ceramice și râșnițe, orientate spre zona cu cele două cuptoare. În legătură cu cercetarea complexului de olărit menționăm și realizarea unui experiment arheologic (coordonat de dr. Felix-Adrian Tencariu), ce a constat în modelarea unei replici a cuptorului bicameral din 2016, în care ulterior au fost arse vase. Experimentul a avut succes și a demonstrat, că olarii cucutenieni puteau atinge temperaturi de peste 1100 grade în procesul arderii recipientelor ceramice în cuptoarele complexe cu tiraj vertical.