Comunicarea se bazează preponderent pe rezultatele cercetării colecțiilor din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei și face parte din proiectul instituțional Personalități remarcabile – parte a patrimoniului cultural-istoric național (secolele XIX-XX). Scopul cercetării este identificarea, valorificarea și promovarea colecțiilor din patrimoniul MNIM cu referință la personalitățile marcante din domeniul culturii. Printre acestea se numără și Lidia Lipkovski (1884-1958), interpretă de operă, soprană de coloratură cu renume mondial, profesoară la Conservatoriul Unirea din Chișinău. Materialele fotodocumentare și obiectele personale din viața și activitatea de creație a artistei sunt parte a mai multor colecții, care au completat fondurile muzeului între anii 1990-2000, și constituie treizeci și trei de unități. Piesele (în mare parte, originale) au o valoare istorică, documentară și artistică. Printre acestea se numără documente despre studiile la Conservatoriul Imperial din Sankt Petersburg (1903-1906) și perfecționarea la Teatrul La Scala din Milano, Italia (1906-1907). O valoare artistică deosebită o au cărțile poștale cu imaginea Lidiei Lipcovski în cele mai strălucite roluri din opere. Iar fotografiile de epocă vin să completeze viața și activitatea interpretei. Publicațiile vremii, editate în străinătate, prezintă informații prețioase despre turneele cântăreței, întreprinse pe toate continentele lumii. Din amintirile contemporanilor desprindem file despre activitatea didactică a Lidiei Lipcovski la Conservatoriul Unirea și Conservatoriul Municipal, despre spectacolele susținute la Chișinău și în alte orașe din Basarabia interbelică. Printre cele mai valoroase piese care au completat patrimoniul muzeului sunt cele treisprezece scrisori și un evantai ce a aparținut interpretei, achiziționate în anul 1990. Scrisorile reflectă o corespondență a Lidiei Lipcovski cu discipola sa, Ana Dascăl, absolventă a Conservatoriului Unirea din Chișinău, și sunt datate cu anii 1948-1950, fiind expediate din orașele Timișoara și București, România. În aceste scrisori găsim mărturii despre peregrinările și regretele artistei, despre dragoste și ură, disperare și optimism. Astfel, prin valorificarea și promovarea pieselor muzeale, readucem în memorie și ne exprimăm prețuirea și respectul față de meritele acestei mari personalități, care a contribuit la dezvoltarea artei muzicale din Basarabia.