Poluarea accidentală este definită uzual drept orice alterare a caracteristicilor fizice, chimice, biologice sau bacteriologice ale apei produsă ca urmare a unei omisiuni, neglijenţe, erori ori calamitate naturală care face improprie folosirea apei. Fenomenul este de intensitate mare şi de durată mică, iar impactul asupra mediului acvatic şi asupra folosinţelor de apă este similar cu cel cauzat de sursele de poluare punctiforme, dar cu efecte mult amplificate. Referitor la tipurile de poluări accidentale în general ponderea principală revine poluării cu produse petroliere, care se situează în limitele 40 % - 70 %. Până de curând, civilizaţia industrială practic a neglijat problemele poluării apelor marine, imensitatea mediului însăşi, volumul său uriaş, agitaţia sa neîncetată par a garanta o difuzie şi o diluţie rapidă a tuturor substanţelor care ar putea fi deversate, resursele biologice ale mărilor şi fluviilor părând a fi inepuizabile. Abia în ultimele decenii, a devenit evident riscul unei compromiteri serioase a echilibrului natural din mediul marin în urma evacuării substanţelor poluatoare. Pentru combaterea rapidă şi eficientă a poluărilor accidentale cu produse petroliere a apelor marine şi fluviale se utilizează în mod curent: dispersanţi, baraje antifoc, baraje flotante antipetrol, recuperatoare (skimmere) şi sorbenţi antipetrol. Î n această lucrare se prezentă o sinteză a rezultatelor de laborator privind testarea performanţelor unor sorbenţi polidisperşi utilizaţi la colectarea produselor petroliere. Performanţa de colectare a produselor petroliere utilizând materiale solide este exprimată prin capacitatea iniţială de retenţie SIN, care, conform definiţiilor prezentate în standardul ASTM F 726-99, reprezintă capacitatea sorbentului de a colecta şi de a reţine în matricea solidă produsele petroliere lichide graţie fenomenelor de umectare (adeziune, coeziune), capilaritate ( îmbibaţie, drenaj) şi adsorbţie. Î nelor n tabelul 1 sunt prezentate valorile medii ale capacităţii iniţiale de retenţie corespunzătoare sorbenţilor studiaţi la colectarea diverselor produse petroliere.tabelTabelul 1. Capacitatea iniţială de retenţie SIN, (g/g)Conform rezultatelor din tabelul 1, turba reprezintă cel mai eficient sorbent din cei trei sorbenţi polidisperşi studiaţi. Acest sorbent colectează eficient atât ţiţeiul vâscos cât şi produsele petroliere fluide. Superioritatea turbei la colectarea combustibililor lichizi se datorează porozităţii şi sistemului capilar intrinsec dezvoltat, care conduce la colectarea produselor petroliere prin fenomene de capilaritate. De asemenea, se observă o corelaţie dintre proprietăţile combustibililor lichizi şi capacitatea de retenţie, şi anume, cu cât lichidul este mai dens şi vâscos cu atât capacitatea iniţială de retenţie este mai mare. Astfel, se poate afirma că pentru turbă capacitatea de iniţială de retenţie este în medie mai mare cu cca. 50% faţă de cea a rumeguşului şi mai mare în medie cu cca. 45 % faţă de cea a polipropilenei (folii mărunţite). Prezintă interes compararea performanţelor dintre foliile polidisperse de polipropilenă şi sorbentul lemnos. Se observă că pentru colectarea produselor petroliere fluide, foliile polipropilenice nu se detaşează net din punct de vedere al performanţelor de rumeguş, ba chiar la colectarea benzinei eficienţa foliilor polidisperse de polipropilenă este mai mică cu 4,4 % decât cea a rumeguşului. Însă, odată cu creşterea vâscozităţii combustibililor lichizi supuşi colectării polipropilena devine mult mai eficientă decât rumeguşul. În ceea ce priveşte turba, printr-un studiu de microscopie optică, efectuat în cadrul acestei lucrări, a fost demonstrat faptul că un amestec polidispers alcătuit din granule de turbă având culoare deschisă prezintă performanţe superioare la colectarea produselor petroliere în comparaţie cu un amestec polidispers alcătuit din granule de turbă de culoare închisă. Granulele de turbă de culoare brundeschisă se află în etapa iniţială de turbificare şi posedă proprietatea de a se umfla la îmbibarea acestora cu produse petroliere, această proprietate de umflare limitată permite colectarea unui volum mult mai mare de produse petroliere. Prin contrast, pentru granulele de turbă de culoare brun-închisă aflate la etapa finală de turbificare proprietatea de umflare limitată este nulă sau foarte mică datorită întăririi prin carbonizare a acestor granule.