The hypothesis was verified in the present research: professional burning can be determined by certain cognitive-emotional predispositions of personality, the positive subjective attitude towards life, self and the socio-professional environment, characteristic of the psychological state of well being, presenting a securing factor. The burnout syndrome, caused by tension and emotional exhaustion, affects, mostly, the person's health. The burning process affects the feeling of happiness and decreases the level of autonomy, while, at the same time, the general satisfaction of life remains constant and the purpose and meaning of life are preserved. Thus, the creation of conditions favorable to work, the possibilities for the ones development, as well as his involvement in the deceiving process can serve as a tool for reducing the level of professional bournout. At the same time, satisfying professional needs and increasing the level of professional satisfaction influences considerably the state of well-being. Harmony between all aspects of a person's life leads to job satisfaction and increased psychological well-being, thus reducing the risk of unbearable factors in the workplace leading to burnout, but the risk is not ruled out that the person, however, might go through some stages of burnout, such as tension, emotional exhaustion. We can conclude that the fixed organization of the subordination criteria, the stable division of service obligations, the establishment of the level of responsibility according to the professional hierarchy, reduces the employee's tension and at the same time decreases the risk of professional burnout. While the liberal administration regime, when the employee is charged with the need to adapt decisions, and to take responsibility without feeling support and supervision from the superior, leads to a high level of professional burnout and exhaustion, it is also in these conditions that the material motivation factors of the employee become less important, the level of tension exceeding the limits.

În cercetarea de față a fost verificată ipoteza: arderea profesională poate fi determinată de anumite predispoziții cognitiv-afective ale personalității, atitudinea subiectivă pozitivă față de viață, de sine și de ambianța socio-profesională, caracteristică stării psihologice de bine, prezentând un factor securizant. Sindromul arderii profesionale afectează în cea mai mare măsură starea sănătății persoanei, perturbată de tensiune și epuizare emoțională. Procesul de ardere profesională afectează senzația de fericire și scade nivelul de autonomie, în acelați timp rămâne constantă satisfacția generală cu viață și se păstrează scopul și sensul vieții. Astfel, crearea condițiilor favorabile de muncă, a posibilităților de dezvoltare a angajatului, precum și implicarea lui în procesul decizional pot servi drept instrument de reducere a riscului de ardere profesională. Armonia între toate laturile vieței unei persoane duce la satisfacție profesională și sporire a nivelului stării de bine psihologic, ca urmare se reduce riscul ca factorii dificil de suportat la locul de muncă să ducă la ardere profesională, însă nu este exclus riscul că persoana, totuși, să parcurgă unele etape ale burnout-ului, cum sunt tensiunea, epuizarea emoțională. Am concluzionat că organizarea criteriilor de subordonare, divizarea stabilă a obligațiilor de serviciu, stabilirea nivelului de responsabilitate conform ierarhiei profesionale, reduce nivelul de tensiune a angajatului și, în același timp, scade riscul arderii profesionale. În timp ce regimul liberal de administrare, unde angajatului îi este pusă în sarcină necesitatea de a adopta decizii și a purta responsabilitate, fără ca acesta să simta suportul și susținerea superiorului, duce la un nivel înalt de ardere profesională și stare de epuizare emoțională. În aceste condiții devin mai puțin importanți chiar factorii materiali de motivare a angajatului, nivelul de tensiune depășind limitile suportabile.