Determinarea competenţei în materia dreptului internaţional privat prezintă importanţă prin faptul că atrage după sine aplicarea unui anumit sistem de soluţionare a conflictelor de legi, avându-se în vedere că instanţa aplică normele conflictuale proprii, iar nu cele străine. În unele legislaţii naţionale, există reglementări speciale privind competenţa în dreptul internaţional privat, dar sunt şi unele legislaţii naţionale, este adevărat, din ce în ce mai puţine, din care lipsesc asemenea reglementări sau sunt foarte sumare [1, p.90]. În statele cu asemenea legislaţii, unde nu s-a dat o importanţă suficientă reglementărilor de drept internaţional privat sau când normele juridice de drept internaţional privat sunt lacunare, apar nenumărate litigii şi probleme practice privind modul de determinare a competenţei pentru litigiile cu element de extraneitate. Competenţa în dreptul internaţional privat înseamnă stabilirea instanţelor unui anumit stat faţă de acelea ale altora care sunt chemate să soluţioneze litigiul cu element străin [2, p.425]. În situaţia când nu există reglementări speciale privind competenţa în dreptul internaţional privat, aceasta se determină potrivit normelor competenţei teritoriale, deoarece numai în aşa mod se poate stabili legătura dintre litigiul cu element de extraneitate şi instanţa competentă în soluţionarea acestuia. Astfel, în acest caz, determinarea jurisdicţiei competente în dreptul internaţional privat se face potrivit normelor de procedură civilă internă privind competenţa teritorială, dar care sunt adaptate condiţiilor speciale în care se desfăşoară raporturile juridice cu element de extraneitate. În dreptul R.Moldova există reglementări speciale referitoare la determinarea competenţei jurisdicţionale a instanţelor judecătoreşti în soluţionarea litigiilor de drept internaţional privat cuprinse în art.459-462 din Codul de procedură civilă. În condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă, instanţele judecătoreşti din R.Moldova sunt competente să soluţioneze procesele de drept privat cu element de extraneitate. Astfel, în situaţia când un litigiu este de competenţa instanţelor din R.Moldova, aceasta înseamnă că s-a determinat competenţa jurisdicţională în dreptul internaţional privat. Instanţele judecătoreşti din R.Moldova au competenţa de a judeca procesele civile dintre o parte a R.Moldova şi o parte străină sau dintre persoanele străine în sensul art.459 din Codul de procedură civilă.În conformitate cu dispoziţiile art.460 alin.(1), instanţele judecătoreşti din R.Moldova sunt competente să judece litigii cu element de extraneitate în următoarele situaţii:  a) organul de administrare sau filiala, agenţia, sucursala, reprezentanţa persoanelor juridice are sediul în R.Moldova; b) pârâtul are bunuri pe teritoriul R.Moldova;  c) reclamantul în procesul cu privire la încasarea pensiei de întreţinere şi constatarea paternităţii are domiciliul în R.Moldova;  d) prejudiciul cauzat prin vătămarea integrităţii corporale sau prin altă vătămare a sănătăţii ori prin deces a avut loc pe teritoriul R.Moldova, sau dacă reclamantul are domiciliul în R.Moldova;  e) fapta sau o altă circumstanţă ce serveşte drept temei pentru intentarea acţiunii în reparaţie a daunei cauzate unui bun s-a produs pe teritoriul R.Moldova;  f) acţiunea decurge dintr-un contract a cărui executare (deplină sau parţială) trebuie să aibă loc ori a avut loc în R.Moldova;  g) acţiunea ce rezultă din îmbogăţirea fără justă cauză a avut loc în R.Moldova;  h) reclamantul în procesul de desfacere a căsătoriei are domiciliul în R.Moldova sau dacă unul dintre soţi este cetăţean al R.Moldova;  i) reclamantul în procesul privind apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale are domiciliul în R.Moldova;  j) în procesul privind protecţia în străinătate a proprietăţii intelectuale a unei persoane cu domiciliul în R.Moldova, persoana este cetăţean al R.Moldova sau apatrid, iar prin convenţia părţilor nu s-a stabilit o altă competenţă;  k) în procesul dintre persoane străine, acestea au convenit astfel, iar raporturile juridice vizează drepturi de care ele pot dispune în legătură cu bunuri sau interese ale persoanelor din R.Moldova;  l) prin lege sunt prevăzute şi alte cazuri. Competenţa determinată conform art.460 alin.(1) este una alternativă, deoarece legea nu face precizarea că instanţele din R.Moldova ar fi exclusiv competente în soluţionarea acestor litigii. Legea prezintă doar posibilitatea de a soluţiona litigiile pe care o au instanţele din R.Moldova, în condiţiile prezentate. Considerăm că această soluţie este corectă, având în vedere că dacă legea nu prevede competenţa exclusivă a instanţelor din R.Moldova, concluzia logică este că legiuitorul a reglementat o competenţă alternativă, şi nu una exclusivă. Potrivit art.461 alin.(1) din Codul de procedură civilă, instanţele R.Moldova sunt în exclusivitate competente să judece litigii cu element de extraneitate în următoarele cazuri:  a) acţiunea se referă la dreptul asupra unor bunuri imobile aflate pe teritoriul R.Moldova;  b) bunul asigurat sau locul unde s-a produs riscul asigurat se află în R.Moldova;  c) petenţiile decurg dintr-un contract de transport, iar cărăuşii ori punctele de plecare sau sosire se află în R.Moldova;  d) procesul se referă la abordajul unor nave sau aeronave, precum şi la asistarea ori salvarea unor persoane sau a unor bunuri în largul mării, dacă nava sau aeronava este sub pavilionul R.Moldova, ori dacă locul de destinaţie sau primul port sau aeroport unde nava sau aeronava a ajuns se află pe teritoriul R.Moldova;  e) nava sau aeronava a fost sechestrată în R.Moldova;  f) procesul are ca scop declararea insolvabilităţii sau orice altă procedură judiciară privind încetarea plăţilor în cazul unei societăţi comerciale străine cu sediul în R.Moldova;  g) la data depunerii cererii de desfacere, anulare sau declarare a nulităţii căsătoriei, precum şi alte litigii dintre soţi, cu excepţia celor cu privire la imobile în străinătate, ambii soţi având domiciliul în R.Moldova, iar unul dintre ei este cetăţean al R.Moldova sau apatrid;  h) ultimul domiciliu al celui decedat sau bunurile lui se află pe teritoriul R.Moldova. Totodată, alin.(3) prevede că competenţa instanţelor judecătoreşti ale R.Moldova stabilită în prezentul articol, precum şi în art.460, nu se exclude prin faptul că acelaşi proces sau un proces conex a fost pornit în faţa unei instanţe judecătoreşti străine. Litigiul pe care instanţa judecătorească din R.Moldova l-a reţinut spre judecare cu respectarea normelor de competenţă trebuie să fie examinat de această instanţă de fond, chiar dacă ulterior, în legătură cu schimbarea cetăţeniei, domiciliului, sediului părţilor sau cu alte circumstanţe, acesta a devenit de competenţa unei instanţe străine. În acest caz, este vorba de nestrămutarea locului de examinare a litigiului, în sensul art.463 din Codul de procedură civilă. Instanţa competentă aplică, de regulă, legile de procedură proprii. Prin urmare, determinarea jurisdicţiei competente înseamnă şi determinarea normelor de procedură aplicabile, care pot fi diferite de la o ţară la alta, influenţând soluţia litigiului. Determinarea competenţei jurisdicţionale se face întotdeauna înaintea soluţionării conflictului de legi. Stabilirea instanţei competente atrage după sine aplicarea unui anumit sistem de soluţionare a conflictelor de legi, deoarece instanţa aplică normele conflictuale ale ţării căreia îi aparţine şi nu normele conflictuale ale altei ţări. Aceasta înseamnă, în mod indirect, determinarea legii materiale competente a cârmui raportul juridic, avându-se în vedere că această lege depinde de norma conflictuală a judecătorului. Astfel, soluţia litigiului este în funcţie de instanţa cărei ţări va fi competentă a judeca.