Conform prevederilor constituţionale şi legale în vigoare (Legea Republicii Moldova cu privire la administraţia publică locală, Legea cu privire la descentralizarea administrativă etc.), între autorităţile centrale şi cele locale nu există raporturi de subordonare. În aşa fel, administraţia publică centrală şi cea locală trebuie să colaboreze între soluţionarea diferitelor probleme de interes comun. De aceea, stabilirea unui dialog instituţionalizat de consultare a administraţiei publice locale şi a structurilor sale asociative devine un element fundamental în dezvoltarea autonomiei locale şi desfăşurării cu succes a procesului de descentralizare.  Implicit, dialogul instituţional dispune informarea şi consultarea de către stat, în timp util, a autorităţilor publice locale, în procesul de planificare şi de luare a deciziilor, prin structurile lor asociative, asupra oricăror chestiuni ce le privesc în mod direct ori sunt legate de procesul descentralizării administrative [3].  Specialiștii în domeniu afirmă că existenţa unui dialog şi a unei cooperări efective între nivelul central şi cel local în stabilirea unei descentralizări administrative şi fiscale autentice este o cerinţă de o importanţă majoră pentru integrarea europeană a Republicii Moldova [5, p.2].  Datorită faptului că se simte o lipsă a unui dialog efectiv între autorităţile publice centrale şi cele locale, o neimplicare în procesul de luare a deciziilor a tuturor parţilor interesate, o lipsă a unui proces bine chibzuit de discutare a diferitelor acte normative şi politici guvernamentale legate de procesul de descentralizare, se accentuează necesitatea implicării permanente în domeniul consultării autorităţilor publice locale a structurilor asociative. Pe parcursul unei perioade de timp se formează structuri asociative la nivel local, create din primarii satelor, ca de exemplu: Asociaţia Primarilor şi Colectivităţilor Locale din Republica Moldova, formată la 15 martie 1998, care are drept scop apărarea drepturilor colectivităţilor locale în relaţiile cu alte structuri statale; Liga naţională a asociaţiilor de primari, formată la 26 iulie 2000, care se preocupă de autonomia locală, Asociaţia obştească, Alianţa femeilor primari. Un rol aparte revine Asociaţiilor Teritoriale ale Primarilor din toate raioanele Republicii Moldova, fiind create pe parcursul anilor 2007-2013 şi în statutul cărora persistă scopul de a implementa în comun interesele autonomiei locale, inițierea unor forme de participare la procesul de elaborare a proiectelor de acte normative, ce vizează interesele comunităţilor locale.  O abordare serioasă şi complexă însă revine Congresului Autorităţilor locale din Moldova (CALM), fondat în anul 2010. Ca structură asociativă, începe să folosească metode şi tehnici, datorită cărora s-a îmbunătățit semnificativ dialogul instituţional între APC şi APL – cu majoritatea instituţiilor din cadrul APC, inclusiv cu Parlamentul și comisiile sale de specialitate.  Pornind de la scopul propus, şi anume participarea activă şi eficientă la procesul de modernizare şi descentralizare a administraţiei publice din Republica Moldova, CALM-ul devine o asociaţie cu impact pozitiv asupra comunicării cu Guvernul. Analizând rapoartele de activitate pe anii precedenţi, drept o direcţie prioritară rămâne încheierea acordurilor de cooperare/parteneriat cu autoritățile centrale relevante în care să fie descris clar mecanismul și formele de comunicare; participarea în grupurile de lucru şi organele consultative de pe lângă APC. Pe parcursul a patru ani, s-au obţinut rezultate evidente, iar CALM-ul a devenit cel mai recunoscut şi eficient subiect de realizare a dialogului instituţional. Toate activităţile legate de stabilirea unui dialog instituţional au fost şi urmează să fie bazate pe stabilirea unui mecanism instituționalizat și sistematic de dialog între guvernarea locală și cea centrală; monitorizarea permanentă a cadrului legal; elaborarea și prezentarea factorilor de decizie a viziunii și propunerilor concrete; înaintarea către toate instituțiile guvernamentale și parlamentare relevante a propunerilor de a încheia acorduri de colaborare și de a include reprezentații CALM în activitatea lor cu statut de membru sau observator, după caz. La 27 mai 2012, se creează Asociaţia Preşedinţilor de Raioane din cadrul CALM, care este parte integrantă a CALM-ului şi reprezintă o platformă profesională de comunicare, schimb de experienţă şi promovare a drepturilor şi intereselor autorităţilor publice locale de nivelul II, având drept scop primar participarea activă şi eficientă la procesul de modernizare şi descentralizare a administraţiei publice din Republica Moldova. Implicit, se urmăreşte şi formularea de propuneri în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative şi edificarea şi consolidarea unui parteneriat efectiv cu administraţia publică centrală [6]. În cadrul şedinţelor, Asociaţia sus-numită discută mai multe subiecte, dintre care şi relaţiile cu Cancelaria de Stat şi modul de implementare a legislaţiei privind salarizarea funcţionarilor publici. Din aceasta rezultă că sectorul asociativ poate influența luarea deciziilor prin implicare nemijlocită. Iniţial, studiile elaborate la acest subiect includeau un şir de recomandări pentru toate structurile statului, inclusiv pentru structurile asociative. Acestea făceau referinţă la depăşirea divergenţelor dintre membrii săi şi formularea poziţiilor comune referitor la obiectul consultării, reprezentaţii Asociaţiilor autorităţilor care urmau să participe în comisiile de consultare şi în grupurile comune de lucru trebuiau să aibă un mandat clar şi să reprezinte poziţiile comune din partea tuturor autorităţilor locale, nu doar poziţia propriilor localităţi, iar capacităţile autorităţilor locale şi ale structurilor lor asociative trebuiau consolidate, pentru a fi capabile să participe efectiv la procesul de consultare [5, p.30]. Însă, în continuare, se depistează anumite scăpări. Acestea sunt legate de publicarea unor proiecte fără consultarea APL, chiar dacă problema pusă în discuţie este nemijlocit legată de interesul local, lipsa unui mecanism instituţionalizat de consultare a autorităţilor administraţiei publice locale, la adoptarea actelor normative şi a deciziilor din domeniu, obligarea de consultare fiind doar o formalitate, se pierde legătura dintre Guvern şi autorităţile locale atunci când proiecte se publică pe site-ul gov.md, după care se publică imediat. Este oportun ca autorităţile locale să fie consultate nu numai după ce proiectul unei legi a fost elaborat, ci să fie implicate de la etapa incipientă, din momentul conceptului, până pe parcursul etapelor de elaborare a proiectului. Cu regret, constatăm totuşi o lipsă de comunicare şi consultare la timp şi adecvată a autorităţilor publice locale ce diminuează considerabil procesul de luare a deciziilor în legătură cu autorităţile publice locale. O serie de legi care au un impact direct asupra comunităţilor locale, continuă să fie adoptate fără consultarea autorităţilor locale. Problemele ţin de lipsa de colaborare, de ajutor reciproc, care considerabil afectează autoritatea guvernului şi perpetuează practica de adoptare a unor decizii guvernamentale contrare drepturilor legitime ale autorităţilor centrale şi principiilor constituţionale ale autonomiei locale. În calitate de exemplu, menţionăm adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 99 din 16.02.2010, prin care autorităţile publice locale, în mod direct, se obligă să-şi reducă încă o dată statele şi cheltuielile de personal [4]. În afară de faptul că o astfel de indicaţie în privinţa autorităţilor locale este contrară Cartei Europene a Autonomiei Locale [2] şi Legii privind Administraţia publică locală (art.14) [2], acest document demonstrează lipsa coordonării între autorităţile centrale şi cele locale. În acest sens, Guvernul poate obliga prin astfel de acte doar autorităţile centrale care se află în subordinea sa direct, dar nici într-un caz nu poate da indicaţii autorităţilor locale care, potrivit legii, nu sunt în subordinea Guvernului.  Procedura de consultare a autorităţilor locale ar trebui să fie văzută de către Guvern nu doar ca o obligaţie, ci şi ca o oportunitate deosebită de a fi informat şi de a adopta decizii care reflectă cel mai bine necesităţile şi posibilităţile reale la nivel local.