Autoaprecierea cadrului didactic cuprinde în sine sfera de apreciere personală și profesională. Ea se referă la nucleul personalității acestuia și este un mecanism psihologic important de reglare a comportamentului său, care în mod direct se răsfrânge asupra performanțelor sale și a succesului personal și profesional. O autoapreciere adecvată poate fi realizată în urma unui proces de cunoaștere și redescoperire personală. Autocunoașterea ca și proces include debrifarea și asimilarea informației ce ține de propria persoană, aici incluzându-se tot bagajul informativ privitor la propria identitate, cunoștințe importante pentru individ. Cunoștințele obținute prin autoanaliză, autoapreciere, autocontrol, autocritică și autodepășire, pe care le deține persoana în procesul de autoeducație și învățare permanentă, influențează imaginea și respectul de sine al individului, influențând nu doar succesul profesional al acestuia, dar și având un impact în dezvoltarea personalității elevilor. Autoaprecierea corectă a tânărului ca și personalitate va influența în mod direct autoaprecierea sa și din punct de vedere profesional. Autoaprecierea reprezintă un nivel deosebit în dezvoltarea autoconștiinței, bază pe care se formează o anumită atitudine apreciativă față de sine, față de capacitățile și rezultatele propriilor activități. Autocunoașterea cuprinde: conștientizarea aptitudinilor, intereselor și sistemului de valori, conceptul despre sine care înglobează imaginea de sine și stima de sine. Anume autocunoașterea presupune formarea conceptului de sine care sumează totalitatea ideilor și sentimentelor pe care individul le are despre el însuși.Cunoașterea de sine este foarte importantă, omul care se cunoaște pe sine, își cunoaște reacțiile, capacitățile, punctele slabe și punctele tari; ține cont de posibilitățile sale și limitele pe care le are deschizându-și pista succesului personal și profesional.  Pornind de la aceasta, am elaborat o FIȘĂ DE EVALUARE A CADRULUI DIDACTIC care cuprinde atât sfera personală, cât și domeniul profesional. Fișa de evaluare și autoevaluare a fost concepută în baza conceptului de trepte şi strategii de dezvoltare după Zig Ziglar [5], a Regulamentului de atestare a cadrelor didactice, a conceptului după Edward Deming – Total Quality Management [4], instrumentele de evaluare au fost elaborate și propuse de Carolina Platon [6, p. 382- 391]. Conform acestor concepte, în devenirea unui profesor de excelență, trebuie parcurse anumite trepte, acestea constituind piloni în dezvoltarea profesională, ireale fără o reușită personală, conform lui St.Covey [1, 2]. Axa instrumentală a autoevaluării, reflectată în chestionarul de autoevaluare, are la bază un algoritm de elaborare și implementare, urmărind realizarea atât a scopului administrativ, cât și a celui formativ. Chestionarul cuprinde șase criterii majore, cu caracter psihologic general, care, în vizorul lui Z. Ziglar [5], reprezintă trepte și piloni spre succes. Cele șase criterii înglobează explicit paisprezece indicatori importanți pentru fiecare specialist de valoare implicat în învățământ. Cadrul didactic trebuie să se autoevalueze pe scala de la 1 la 10, în conformitate cu calitatea și valoarea pe care și-o atribuie în dreptul fiecărei dimensiuni și item. Rezultatul final al chestionarului se obține prin media aritmetică a punctajului obținut. Rezultatele respective sunt comparate cu rezultatele de la grilele de evaluare realizate de către comisia de asigurare internă a calității la nivel de instituție.  Primul criteriu constă în perceperea imaginii de sine de către cadrul didactic, autoevaluată prin prisma Dezvoltării personale. Cercetările demonstrează că treapta de fundament ține de psihologia individului, iar succesul în reușita personală va determina reușita profesională, care îl va conduce pe individ la eficiență [1]. Un alt aspect indicat în chestionar se referă la competențe profesionale de specialitate, psihopedagogice și metodice ale profesorului. Acestea îl vor ajuta să identifice rezultatele pe care le urmărește, să le raporteze la expectanțele proprii, specificând acele comportamente necesare pe care să și le însușească. Al doilea criteriu propus spre autoevaluare sunt abilităţi şi competenţe în relaţiile cu ceilalţi. La acest nivel, am propus spre autoevaluarea cadrului didactic aspectul de interrelaționare: Abilitatea de a comunica; Abilitatea de a dezvolta relații cu ceilalți; Aprecierea caracterului și a valorii morale demonstrate în relațiile cu elevii; Aprecierea relațiilor cu colegii [3]. Al treilea criteriu reprezintă un pilon în dezvoltarea eficienței și atingerea succesului, a performanței – SCOPURILE, urmărindu-se autoevaluarea gradului de cunoaștere; formularea și urmărirea spre realizare a Viziunii personale/ profesionale [2], prin: scopuri bine-definite; Program personal de activitate; Programul profesional de activitate.  Pe treapta a patra, autorul scării, Zig Ziglar, a înscris atitudinea. Deci, în grila de evaluare s-a luat ca și criteriu atitudinea [5], urmărindu-se în autoevaluare: responsabilitatea față de sine și alții; calitatea de model, mentor a profesorului pentru elevii din școală; Calitatea evaluării elevilor. Atitudinea, ca modalitate relativ constantă de raportare a individului față de anumite laturi ale vieții sociale și individuale, exercită o funcție direcțională și evaluativă și, în același timp, o funcție reglatoare asupra comportamentului în care se exprimă prin acțiuni corespunzătoare. Atitudinea cadrului didactic îi va influența comportamentul său, respectiv comportamentul cadrului didactic va influența atitudinea elevilor, care va determina comportamentul lor. La rândul său, atitudinea cadrului didactic va fi influențată de comportamentul elevilor. Acest ciclu continuu va determina atmosfera și condițiile de atingere a succesului sau de apariție a conflictului și succederea eșecului.  Pe treapta a cincea a scării, în conceptul autorului sus-numit, este poziționată disponibilitatea de a munci, aspect pe care l-am considerat un criteriu important în obținerea performanțelor. Prin fișa de autoevaluare au fost urmărite: Implicarea; Calitatea îndeplinirii responsabilităților specifice; Calitatea predării, a dinamicii, atmosferei și a activității lecțiilor; Implicarea în activitățile extracurriculare și extrașcolare; Implicarea în cadrul comisiilor de lucru. Dorinţa şi motivaţia reprezintă treapta a şasea a scării, după Z. Ziglar, iar noi am urmărit prin autoevaluare autoapreciere indicatorilor: Motivația intrinsecă; Capacitatea de mobilizare în atingerea scopurilor și obținerea performanței. Acestea însoțesc drumul omului spre succes în atingerea statutului de performanță și eficiență. În fiecare din noi este ascuns un potențial enorm care necesită a fi exploatat, dar acest potențial trebuie să fie descoperit și pus în contribuție, lucru care necesită efort, proces de acțiune, voință și dorință. Din aceste sfere ar trebui să rezulte și propriile expectanțe care apar trasate în mintea omului, pornind de la sfera gândirii lui. Gândurile care se reflectă asupra expectanțelor devin un tipar, o paradigmă care vor atrage din subconștient toate elementele ce conlucrează pentru realizarea acestor concepte, indiferent de natura lor în comportamente și rezultatele manifestate în exterior. Perceperea adevăratei identități, a valorii umane conduce la sporirea încrederii în sine, iar aceasta – la autoaprecierea adecvată și conturarea acelor așteptări care sunt realiste în atingere și care inspiră individul în obținerea succesului și a eficienței în fiecare sferă a vieții.