În contextul tendințelor sociale de inserție profesională eficientă a adolescenților, educația școlară și cea familiară reprezintă determinante care susțin procesul vizat și contribuie la integrarea socială a acestora. În condiţiile societăţii actuale creşte din ce în ce mai mult rolul educaţiei. Influenţa şi importanţa educaţiei pentru carieră sunt resimţite deja de câteva decenii. Educația, însoţind progresul tehnico-ştiinţific, este mai complexă şi indispensabilă, astfel încât devine o primă sursă a fiinţării optime a omului ca entitate socială. Percepută şi conştientizată ca prioritară, educaţia, la general, și educația pe parcursul vieții, în special, sunt abordate din punct de vedere conceptual şi praxiologic la nivel de politici educaţionale tot mai insistent. Problema educaţiei pe tot parcursul vieții, ce include şi educaţia pentru carieră, devine un obiect de cercetare la nivel de instituţii internaţionale şi naționale. Problema dată a fost abordată sub variate aspecte în lucrările cercetătorilor: P. Lengrand, T. Husén, G. Văideanu, E. Faure, Ph. Coombs, J.Delors, G. Mialaret, L. Colin, J.-L. Le Grand, S. Cristea, O. Dandara. Concomitent cu transformările sociale şi economice, crește semnificația educației pentru carieră, o abordare actuală ce ține de orientarea și pregătirea tinerilor, raportată la necesitățile și interesele individului,vdezvoltate și susținute de familie, școală, comunitate și mediul socioprofesional. Analizând evoluția în timp a fenomenului și a conceptului de carieră, esenţa căruia vizează contextul profesional, am constat că acesta își atribuie semnificații ce țin concomitent de viaţa personală, comunitară și economică. În această ordine de idei, fenomenul nominalizat, în evoluția sa, trece alternativ de la o simplă activitate de orientare școlară și profesională, la una mai amplă de realizare a unui ansamblu de acțiuni conștiente de construire a comportamentului și competențelor ce vor asigura ascendența, apoi menținerea eficientă şi creşterea în carieră. Cercetările din domeniul ştiinţelor educaţiei oferă următoarele definiţii cu privire la carieră. Astfel, Salade D. (1998) consideră că cariera este o succesiune de profesiuni, îndeletniciri şi poziţii pe care le are o persoană pe parcursul perioadei active a vieţii [3].  Analiza literaturii consacrate a permis să stabilim că fenomenul cariera profesională include totalitatea de activităţi şi poziţii profesionale pe care o persoană le atinge datorită atitudinilor, cunoştinţelor şi componenţelor asociate, care se dezvoltă de-a lungul timpului [4, p. 54-55]. De aceeaşi părere cu Drăgan este şi Nuţ [6, p. 57]. Interesantă este explicaţia carierei, oferită de Salade D. În viziunea sa, cariera reprezintă un proces dinamic în timp, care are două dimensiuni: cariera externă – succesiunea obiectivă de poziţii pe experienţele obiective, abordată prin prisma subiectivităţii sale. Valoroasă, în acest sens, este definiția lui Salade D., care presupune următoarele: Cariera reprezintă interacţiunea dintre factorii organizaţionali şi cei individuali. Ea include o succesiune de profesiuni, îndeletniciri şi poziţii pe care le are o persoană în decursul perioadei active a vieţii. Percepţia postului ca şi poziţia adoptată de individ depinde de compatibilitatea între ceea ce concepe individul potrivit pentru sine (aptitudini, nevoi, preferinţe) şi ceea ce reprezintă postul de fapt (constrângeri, oportunităţi, obligaţii) [6]. În același context, Cristea S. [2] menţionează faptul că cariera oferă o identitate ocupaţională, iar profesia, poziţia ocupată, organizaţia în care lucrează individul fac parte din identitatea acestuia. Oamenii sunt diferiţi între ei, dar, în acelaşi timp, putem determina şi lucruri pe care le au în comun. Un alt fenomen important legat de carieră, pe care intenţionăm să-l precizăm, este prioectarea carierei, care reprezintă un proces permanent, încadrat în limitele de viaţă conştientă a individului, ce presupune un ansamblu de acţiuni subordonate unor finalităţi prosociale clar definite, orientate spre identificarea posibilităţilor de maximă valorificare a potenţialului individual [3, p. 7].   În scopul stabilirii conexiunii funcţionale dintre potenţialul individual, cerinţele şi posibilităţile mediului socioeconomic, proiectarea carierei este un proces absolut necesar de realizat. În acest sens, ghidarea carierei are misiunea de a pregăti şi a susţine persoana în demersul complex şi important, dar și oarecum unical/individual. În acest sens, orientarea şcolară şi profesională reprezintă o acţiune de îndrumare a persoanei către o profesiune sau un grup de profesii în conformitate cu aptitudinile şi particularităţile sale, cu solicitările societăţii contemporane [6]. Prin urmare, educaţia pentru carieră reprezintă o intervenție educațională de dezvoltare, în avans, a deprinderilor și abilităților necesare tinerilor pentru progresul educațional și profesional. Programele de educaţie pentru carieră cuprind mai multe componente care vizează dezvoltarea tinerilor pentru managementul activ al propriei cariere în corelaţie cu viaţa lor concretă. Componentele esențiale ale unui program de educaţie pentru carieră sunt: autocunoașterea, explorarea educațională, ocupațională și planificarea carierei [Oweini & Abdo, 1999].  Evident că, conținutul programelor variază în funcție de contextul educațional specific, de vârsta persoanelor şi aptitudinile acestora. Un program actualizat de educaţie pentru carieră ar trebui să includă, în accepția Organizației pentru Educație şi Orientare a Carierei (Careers Education and Guidance Organisation CEGO), următoarele componente: – autocunoașterea – facilitarea dezvoltării personale și a conştiinței de sine; – dezvoltarea capacității de decizie – de a ajuta elevii să rezolve probleme și să ia decizii; – educarea flexibilității – oferirea de experiențe complexe și variate și conștientizarea necesității de schimbare ca modalitate de a face față tranzițiilor (în special dinspre școală spre profesie); – conștientizarea oportunităților – dobândirea capacității de cercetare activă, procesare critică și utilizare a informației [1, p.3]. În concluzie, menţionăm că Educaţia pentru carieră reprezintă un deziderat al noilor educaţii. Acestea au fost definite în anii 1980 la nivelul programelor şi recomandărilor UNESCO, adoptate ca răspunsuri ale sistemelor educaţionale la imperativele lumii contemporane, ce reprezintă noi conţinuturi specifice care apar şi se dezvoltă în continuare şi pot fi aplicate la variate niveluri strategice şi la oricare din cele cinci conţinuturi generale ale educaţiei şi activităţile de formare-dezvoltare morală, intelectuală, tehnologică, estetică şi psihofizică a personalităţii umane. Educaţia pentru carieră se află într-o strînsă conexiune cu educaţia pentru schimbare şi dezvoltare.