Curriculumul disciplinar Managementul proiectelor se înscrie în paradigma postmodernă a procesului de învăţământ superior, care reliefează aspectul funcţional-aplicativ, făcând parte din sistemul curricular în cadrul Programei de formare iniţială a specialiştilor în domeniul psihopedagogic. Standardele de calitate pentru conţinutul cursului se referă la următoarele unităţi de competenţă, specificate prin indicatori concreţi de calitate şi cantitate: iniţierea şi planificarea proiectului; conducerea implementării proiectului; evaluarea şi monitorizarea; managementul calităţii/performanţei, managementul resurselor umane, managementul strategic, managementul comunicării, managementul timpului, managementul financiar, managementul riscului şi al stresului etc. Obiectivele generale ale cursului se axează pe formarea următoarelor competenţe specifice: de comunicare, de proiectare, managerială şi psihosocială. Modulele de conţinut includ aspecte ce ţin de designul proiectului; de scrierea/elaborarea propriu-zisă a acestora; de planificarea, implementarea şi asigurarea managementului calităţii; evaluarea şi competenţele echipei de proiect. Practicienii, dar şi teoreticienii susţin de comun acord că scrierea de proiecte constituie 90% transpiraţie şi doar 10% inspiraţie, precum în multe ştiinţe socioumanistice aceasta este o artă, dar şi o ştiinţă. Studenţii înţeleg din start că nu este o formulă magică de elaborare a proiectelor pe care să o poată aplica la orice situaţie, ci există un set de recomandări, parvenite de la finanţator, ce trebuie ajustate la particularităţile specifice, ce ar ţine de misiunea şi obiectivele organizaţiei.  Printre cele mai frecvente caracteristici ale unui proiect bun desprindem câteva, de ordin strategic şi tactic: gradul de adecvare a scopului şi a obiectivelor propuse; fezabilitatea acestuia; eficienţa, simplitatea, precizia; sistematizarea, lizibilitatea şi claritatea; operaţionalitatea, unitatea şi consistenţa; continuitatea şi flexibilitatea; viabilitatea şi oportunitatea, eficacitatea şi încadrarea în timp [Cf. 1]. În acest sens, afirmăm cu certitudine că, în timpurile pe care le parcurgem, cu schimbări efervescente la toate nivelurile, inclusiv în societăţile aflate în lungă tranziţie, disciplina universitară Managementul proiectelor, destinată facultăţilor socioumanistice, oferă studenţilor şanse mari de calificare profesională, provocându-i la cercetare, creativitate şi studiu individual şi de echipă, dar şi la acţiuni concrete, conform unor termeni de referinţă funcţionali [3, p.42]. Finalitatea cursului predat de noi de mai bine de 5 ani este ca fiecare student să elaboreze propriul proiect de intervenţie educaţională, pornind de la o problemă şcolară sau comunitară stringentă. Grila de evaluare a proiectelor, elaborate de masteranzi, ca produs final pentru evaluarea sumativă a competenţelor achiziţionate la curs (a. 2012-2013), ne-a relevat, în mod sintetic, următoarele rezultate:Putem deduce uşor că studenţii au elaborat proiecte bune şi foarte bune, marea majoritate respectând rigorile de calitate impuse la curs, nivelurile de realizare mediu şi deplin prevalând categoric. Nu am avut proiecte evaluate cu note insuficiente, doar 2 note de 7, 5 note de 8, 9 – 8 şi 5 de 10. Printre problemele mai frecvent întâlnite de studenţi au fost la capitolele ce se referă la argumentarea relevantă a problemelor identificate ca prioritară, redactarea SMART a obiectivelor, descrierea impactului vizat, alcătuirea bugetului ca exerciţiu, dar nu au fost decât 2 persoane care posedau Excel-ul, fiind şi avansate la indicatorul de corectitudine pedagogică şi lingvistică a textului. Sinteza selectivă a răspunsurilor la chestionarul de evaluare finală se prezintă astfel: La întrebarea Care au fost cele mai importante competenţe achiziţionate la cursul „Managementul proiectelor educaţionale”?, s-au dat răspunsuri de tipul: elaborarea unui proiect pe etape; competenţe de evaluare a unui proiect după indicatori; competenţe de dirijare şi coordonare; abilităţi de scriere a proiectului, conform unor paşi concreţi; elaborarea planului de activităţi. La întrebarea Cum credeţi, cît de bine cunoaşteţi să elaboraţi un proiect de intervenţie educaţională?, studenţii s-au autoevaluat cu media de 8,1, ceea ce este destul de obiectiv. Cât de mult contează sau va conta acest curs pentru edificarea carierei dvs. profesionale?, răspunsurile s-au împărţit 50 la 50, ½ au răspuns că ar conta foarte mult şi ½ – mult. Impactul imediat al cursului, evaluat de studenţi, s-a caracterizat prin următoarele: fenomen pozitiv, care contribuie la dezvoltarea personală şi profesională; aplicabilitatea cunoştinţelor; posibilităţi mari de socializare şi schimb de idei; dezvoltarea competenţelor manageriale, de comunicare şi prezentare; apariţia posibilităţilor de implicare în anumite proiecte; perfecţionarea în domeniul educaţional.  Cu referire la folosirea în activitatea profesională a ideilor de proiect sau proiectul în întregime elaborat la curs, am obţinut următoarele răspunsuri: în liceu, pentru îmbunătăţirea procesului educaţional; îl voi propune la primărie, pentru dezvoltarea gimnaziului; la serviciu, în ONG-ul local; în activitatea şcolară pentru asigurarea cu literatură didactică şi echipament a cabinetului metodic; la grădiniţă, pentru amenajarea terenului de joacă.  Sugestiile făcute înainte pentru îmbunătăţirea impactului acestui curs în activitatea profesională au fost: aplicarea de facto a proiectului; analiza unui număr mai mare de proiecte în derulare şi participare la implementarea acestora; să ni se ofere legătură cu sponsori, finanţatori; să se mărească numărul de ore practice, să facem şi traininguri.  La o primă parcurgere a sugestiilor şi problemelor, ne dăm seama că ceea ce propun studenţii sunt idei valoroase, dar depăşesc, cel puţin la etapa actuală, cadrul universitar la o disciplină academică. Pe viitor, în cazul unor parteneriate funcţionale cu angajatorii, se va ţine cont de ele. Răspunsurile la întrebările de mai sus au revelat tendinţe pozitive în evoluţia cunoştinţelor şi competenţelor studenţilor, sporirea interesului acestora faţă de subiectul dat şi conştientizarea clară a impactului cursului în evoluţia din viitoarea carieră. Aceasta ne-a motivat să perseverăm în optimizarea cursului, dar şi în propunerea lui la toate grupele de masterat din cadrul facultăţii şi din întreaga universitate.  La o simplă navigare pe Internet, atestăm cursul de Management al proiectelor la foarte multe universităţi de peste hotare şi chiar masterate, experienţă utilă şi pentru noi. La Universitatea de Stat din Moldova, un asemenea curs se predă la câteva facultăţi, ceea ce este foarte puţin, bineînţeles. Parcurgând curricula pentru disciplina respectivă, am constatat similitudini la nivel de obiective şi conţinuturi, dar şi de rezultate scontate, pentru activitatea individuală a studenţilor în ceea ce priveşte strict tematica managerială; diferenţele constau în problematica abordată de proiecte, care vizează direct domeniul de aplicare – economie, asistenţă socială sau educaţie [2, p.140]. În fine, ne putem pronunţa asupra necesităţii şi oportunităţii de predareînvăţare-evaluare a cursului de Management al proiectelor în calitate de pilon important în calificarea profesională a tinerilor. Fiecare facultate ar fi bine să includă în planul de studii disciplina dată şi să creeze condiţii atât pentru cadrul formal al cursului, cât şi pentru cel neformal, de implicare a studenţilor în proiecte de intervenţie educaţională, la diverse niveluri.

Curriculumul disciplinar Managementul proiectelor se înscrie în paradigma postmodernă a procesului de învăţământ superior, care reliefează aspectul funcţional-aplicativ, făcând parte din sistemul curricular în cadrul Programei de formare iniţială a specialiştilor în domeniul psihopedagogic. Standardele de calitate pentru conţinutul cursului se referă la următoarele unităţi de competenţă, specificate prin indicatori concreţi de calitate şi cantitate: iniţierea şi planificarea proiectului; conducerea implementării proiectului; evaluarea şi monitorizarea; managementul calităţii/performanţei, managementul resurselor umane, managementul strategic, managementul comunicării, managementul timpului, managementul financiar, managementul riscului şi al stresului etc. Obiectivele generale ale cursului se axează pe formarea următoarelor competenţe specifice: de comunicare, de proiectare, managerială şi psihosocială. Modulele de conţinut includ aspecte ce ţin de designul proiectului; de scrierea/elaborarea propriu-zisă a acestora; de planificarea, implementarea şi asigurarea managementului calităţii; evaluarea şi competenţele echipei de proiect. Practicienii, dar şi teoreticienii susţin de comun acord că scrierea de proiecte constituie 90% transpiraţie şi doar 10% inspiraţie, precum în multe ştiinţe socioumanistice aceasta este o artă, dar şi o ştiinţă. Studenţii înţeleg din start că nu este o formulă magică de elaborare a proiectelor pe care să o poată aplica la orice situaţie, ci există un set de recomandări, parvenite de la finanţator, ce trebuie ajustate la particularităţile specifice, ce ar ţine de misiunea şi obiectivele organizaţiei.  Printre cele mai frecvente caracteristici ale unui proiect bun desprindem câteva, de ordin strategic şi tactic: gradul de adecvare a scopului şi a obiectivelor propuse; fezabilitatea acestuia; eficienţa, simplitatea, precizia; sistematizarea, lizibilitatea şi claritatea; operaţionalitatea, unitatea şi consistenţa; continuitatea şi flexibilitatea; viabilitatea şi oportunitatea, eficacitatea şi încadrarea în timp [Cf. 1]. În acest sens, afirmăm cu certitudine că, în timpurile pe care le parcurgem, cu schimbări efervescente la toate nivelurile, inclusiv în societăţile aflate în lungă tranziţie, disciplina universitară Managementul proiectelor, destinată facultăţilor socioumanistice, oferă studenţilor şanse mari de calificare profesională, provocându-i la cercetare, creativitate şi studiu individual şi de echipă, dar şi la acţiuni concrete, conform unor termeni de referinţă funcţionali [3, p.42]. Finalitatea cursului predat de noi de mai bine de 5 ani este ca fiecare student să elaboreze propriul proiect de intervenţie educaţională, pornind de la o problemă şcolară sau comunitară stringentă. Grila de evaluare a proiectelor, elaborate de masteranzi, ca produs final pentru evaluarea sumativă a competenţelor achiziţionate la curs (a. 2012-2013), ne-a relevat, în mod sintetic, următoarele rezultate:Putem deduce uşor că studenţii au elaborat proiecte bune şi foarte bune, marea majoritate respectând rigorile de calitate impuse la curs, nivelurile de realizare mediu şi deplin prevalând categoric. Nu am avut proiecte evaluate cu note insuficiente, doar 2 note de 7, 5 note de 8, 9 – 8 şi 5 de 10. Printre problemele mai frecvent întâlnite de studenţi au fost la capitolele ce se referă la argumentarea relevantă a problemelor identificate ca prioritară, redactarea SMART a obiectivelor, descrierea impactului vizat, alcătuirea bugetului ca exerciţiu, dar nu au fost decât 2 persoane care posedau Excel-ul, fiind şi avansate la indicatorul de corectitudine pedagogică şi lingvistică a textului. Sinteza selectivă a răspunsurilor la chestionarul de evaluare finală se prezintă astfel: La întrebarea Care au fost cele mai importante competenţe achiziţionate la cursul „Managementul proiectelor educaţionale”?, s-au dat răspunsuri de tipul: elaborarea unui proiect pe etape; competenţe de evaluare a unui proiect după indicatori; competenţe de dirijare şi coordonare; abilităţi de scriere a proiectului, conform unor paşi concreţi; elaborarea planului de activităţi. La întrebarea Cum credeţi, cît de bine cunoaşteţi să elaboraţi un proiect de intervenţie educaţională?, studenţii s-au autoevaluat cu media de 8,1, ceea ce este destul de obiectiv. Cât de mult contează sau va conta acest curs pentru edificarea carierei dvs. profesionale?, răspunsurile s-au împărţit 50 la 50, ½ au răspuns că ar conta foarte mult şi ½ – mult. Impactul imediat al cursului, evaluat de studenţi, s-a caracterizat prin următoarele: fenomen pozitiv, care contribuie la dezvoltarea personală şi profesională; aplicabilitatea cunoştinţelor; posibilităţi mari de socializare şi schimb de idei; dezvoltarea competenţelor manageriale, de comunicare şi prezentare; apariţia posibilităţilor de implicare în anumite proiecte; perfecţionarea în domeniul educaţional.  Cu referire la folosirea în activitatea profesională a ideilor de proiect sau proiectul în întregime elaborat la curs, am obţinut următoarele răspunsuri: în liceu, pentru îmbunătăţirea procesului educaţional; îl voi propune la primărie, pentru dezvoltarea gimnaziului; la serviciu, în ONG-ul local; în activitatea şcolară pentru asigurarea cu literatură didactică şi echipament a cabinetului metodic; la grădiniţă, pentru amenajarea terenului de joacă.  Sugestiile făcute înainte pentru îmbunătăţirea impactului acestui curs în activitatea profesională au fost: aplicarea de facto a proiectului; analiza unui număr mai mare de proiecte în derulare şi participare la implementarea acestora; să ni se ofere legătură cu sponsori, finanţatori; să se mărească numărul de ore practice, să facem şi traininguri.  La o primă parcurgere a sugestiilor şi problemelor, ne dăm seama că ceea ce propun studenţii sunt idei valoroase, dar depăşesc, cel puţin la etapa actuală, cadrul universitar la o disciplină academică. Pe viitor, în cazul unor parteneriate funcţionale cu angajatorii, se va ţine cont de ele. Răspunsurile la întrebările de mai sus au revelat tendinţe pozitive în evoluţia cunoştinţelor şi competenţelor studenţilor, sporirea interesului acestora faţă de subiectul dat şi conştientizarea clară a impactului cursului în evoluţia din viitoarea carieră. Aceasta ne-a motivat să perseverăm în optimizarea cursului, dar şi în propunerea lui la toate grupele de masterat din cadrul facultăţii şi din întreaga universitate.  La o simplă navigare pe Internet, atestăm cursul de Management al proiectelor la foarte multe universităţi de peste hotare şi chiar masterate, experienţă utilă şi pentru noi. La Universitatea de Stat din Moldova, un asemenea curs se predă la câteva facultăţi, ceea ce este foarte puţin, bineînţeles. Parcurgând curricula pentru disciplina respectivă, am constatat similitudini la nivel de obiective şi conţinuturi, dar şi de rezultate scontate, pentru activitatea individuală a studenţilor în ceea ce priveşte strict tematica managerială; diferenţele constau în problematica abordată de proiecte, care vizează direct domeniul de aplicare – economie, asistenţă socială sau educaţie [2, p.140]. În fine, ne putem pronunţa asupra necesităţii şi oportunităţii de predareînvăţare-evaluare a cursului de Management al proiectelor în calitate de pilon important în calificarea profesională a tinerilor. Fiecare facultate ar fi bine să includă în planul de studii disciplina dată şi să creeze condiţii atât pentru cadrul formal al cursului, cât şi pentru cel neformal, de implicare a studenţilor în proiecte de intervenţie educaţională, la diverse niveluri.