Definiţia concisă a sintagmei grila de programe o găsim la cercetătorul francez F.Balle: „Repartizarea, în funcţie de orele şi duratele difuzărilor fixe, ale diferitelor emisiuni ale unui post radio sau ale unui canal de televiziune, ceea ce echivalează cu stabilirea unei veritabile agende, cu întâlniri fixe, sursă de obiceiuri şi fidelizare din partea audienţei potenţiale” [1, p.159]. În esenţă, grila este un orar, o schemă în care pe orizontală sunt punctate zilele săptămânii, iar pe verticală – orele de emisie. Intervalele ce rezultă din intersectarea liniilor orizontale şi verticale devin spaţiile care găzduiesc emisiunile postului, plasate fiecare la o anumită oră şi într-o anumită zi.  Grila de emisie oferă cea mai esenţială informaţie despre canalul de televiziune:   numărul de ore de emisie pe zi şi pe săptămână;  structura programului zilnic şi săptămânal pe tipuri de emisiuni: actualităţi, publicistică, emisiuni de tip artistic etc.;  politica editorială a canalului, dar şi concepţia strategică a mesajelor postului;  structura specifică a zilelor de weekend şi de sărbătoare (Crăciunul, Paştele, Sărbătoarea Naţională ). În procesul construirii unei grile de program, adică a ofertei de mesaj, este necesar să se ţină cont de un set de reguli/prescripţii, care au ca scop optimizarea ofertei, adaptarea ei la aşteptările publicului. Aceste reguli, la care ne vom referi în continuare, sunt un rezultat al practicii internaţionale în domeniu şi prezintă rigori valabile în special pentru instituţiile audiovizuale publice. Protecţia producţiei naţionale este o regulă de elaborare a grilei de programare, foarte necesară, iar în anumite privinţe – impusă de legi şi reglementări ferme, la noi – în special de prevederile Codului audiovizualului al Republicii Moldova, care dedică un articol integral protejării producţiei naţionale, patrimoniului lingvistic şi cultural-naţional. În articolul 11, punctele (3) şi (4), se stipulează că, începând cu 1 ianuarie 2007, producţia proprie şi autohtonă cu caracter informativ şi analitic difuzată de radiodifuzor va trebui să constituie nu mai puţin de 70% în limba de stat, iar din 1 ianuarie 2010, nu mai puţin de 80% din volumul de emisie. Serviciile de programe de cultură şi muzică difuzate în orele de maximă audienţă vor cuprinde producţie autohtonă în proporţie de cel puţin 60% din volumul săptămânal rezervat transmisiunii genului respectiv de producţie audiovizuală [2, p.8]. Protecţia producţiei naţionale a audiovizualului, dar şi a cinematografiei, soluţiile dorite şi aşteptate pot să apară doar printr-un efort comun al tuturor structurilor interesate ale societăţii în plan organizatoric, legislativ, financiar şi managerial. Protecţia anumitor categorii de public. Această regulă de întocmire a grilei are în vedere asigurarea unei oferte optime de programe cu prioritate pentru copiii şi adolescenţii, care, potrivit normelor internaţionale şi recomandărilor pentru televiziunile publice, trebuie să fie feriţi de anumite mesaje considerate nocive [3], adică acelea care propagă violenţa, sexualitatea sau principii inacceptabile într-o societate ce se doreşte democratică, precum şovinismul, xenofobia, extremismul de toate felurile, intoleranţa sau practicile antisociale (toxicomania, alcoolismul, alte practici degradante). Printr-o decizie a Consiliului Coordonator al Audiovizualului din 2005, posturile de televiziune din Republica Moldova sunt obligate să specifice natura mesajului şi eventuala contraindicaţie de vârstă atât în programul săptămânal tipărit, cât şi în prezentările pe post făcute promoţional. Primatul transmisiei directe este încă o regulă care asigură optimizarea grilei de emisie. Această regulă recomandă alegerea între mesajele relativ comparabile ca potenţial valoric a aceluia care permite o transmisie directă. A folosi transmisia directă înseamnă a valorifica pe deplin potenţialul celui mai modern mijloc de comunicare în masă, când mesajul este sincron cu desfăşurarea evenimentului.  Transmisia directă este modalitatea care catalizează energia, capacitatea de concentrare a profesioniştilor comunicării audiovizuale. Sub tensiunea contactului nemijlocit cu publicul, toţi membrii echipei lucrează mai cu dăruire, mai responsabil. Nu trebuie uitat că, în cele mai numeroase situaţii, transmisia directă reprezintă o formă de economisire a resurselor umane şi materiale. Filmarea, înregistrarea, postprocesarea sunt operaţiuni costisitoare, care antrenează personal şi utilaje; transmisia directă simplifică lucrurile, echilibrând bugetul instituţiei TV. La o conferinţă practico-ştiinţifică menţionam următoarele: „În opinia noastră, transmisiunea unui eveniment care se petrece chiar atunci când telespectatorul vizionează programul, acesta nefiind înregistrat deja pe banda magnetică video, – în cazul acesta putem vorbi de o televiziune adevărată, veritabilă, cu prezenţa virtuală a telespectatorului la eveniment, cu emoţiile desfăşurării emisiei „pe viu”, fie chiar cu riscul de a scăpa unele gafe de imagine, de sunet, de nesincronizare etc. Or, imaginile bine lustruite la montaj, cu un sunet perfect, de fapt transformă emisiunea televizată într-un film-video, însă acesta ţine de un alt compartiment al audiovizualului” [4, p.88]. O altă prescripţie pentru formularea grilei de emisie – folosirea „pilonilor” de telerecepţie în scopul sporirii audienţei. O emisiune-pilon este acel mesaj care poate obţine o audienţă mai mare decât media zonei orare în care este programat. „Pilonii” de telerecepţie, adunând oamenii în faţa televizoarelor sau sustrăgându-i de la urmărirea altor canale, pot fi folosiţi pentru sporirea audienţei unei zone orare sau a unei zile. De regulă, „pilonul” unei zile este format din tandemul celor două emisiuni cu vârf de popularitate al prime-time-ului: telejurnalul („Mesager” – în cazul TV Moldova 1) şi principala emisiune artistică a zilei.  O formă de „pilon”, în jurul căruia se centrează programul unei săptămâni, îl constituie evenimentul. Atât evenimentul propriu-zis (marile competiţii sportive, momente artistice de pe scenele lumii, premierele naţionale de toate genurile‚ evenimentele ştiinţifice, momentele politice de vârf) pe care canalul îl transmite, dacă e posibil, în direct, cât şi emisiunea-eveniment (interviuri cu personalităţi marcante şi interesante pentru telespectatori, dezbateri televizate pe teme de mare interes social, cu participarea unor persoane publice de notorietate, spectacole-eveniment, cum ar fi Telerevelionul, „Eurovizionul”, festivalurile „Invită Maria Bieşu”, „Mărţişor”), au darul de a concentra atenţia opiniei publice asupra unui post de televiziune, conferind acestuia prestigiu, interes major, lucruri extrem de importante în condiţiile concurenţei pe piaţa audiovizualului. Sunt doar câteva din regulile care se cer respectate în procesul de construire a grilei, departe de a le epuiza pe toate, şi care influenţează nivelul calitativ al acestui proces. Spre exemplu, astăzi pe piaţa audiovizualului nimeni nu mai este singur, nimeni nu mai deţine poziţia de monopol, ceea ce pune probleme serioase în procesul planificării. Responsabilii de programare trebuie să ţină cont în permanenţă nu numai de ceea ce doresc telespectatorii de la oferta propusă de ei, ci şi de faptul cum satisfac alte posturi aceleaşi doleanţe; de informarea publicului despre oferta propusă pentru atragerea unor noi contingente de telespectatori; de principiile ce stau la baza programării reluărilor. Una din rigorile grilei de emisie, atât a canalelor publice, cât şi a celor comerciale, este şi necesitatea sporirii constante a nivelului cultural al ofertei de program. Chiar dacă unele mesaje sunt peste nivelul audienţei de masă, ele sunt propuse pentru a spori scara valorică a gustului public prin valori cultural-informaţional-instructiv-cognitive ale mesajelor difuzate. În ultima instanţă, susţin specialiştii de domeniu, publicul este aşa cum îl formezi. Esenţial este să se înţeleagă importanţa socială a valorii operei televizate propuse.