Republica Moldova, după ce la 13 iulie 1995 a devenit stat membru al Consiliului Europei, a depus eforturi pentru a-şi alinia legislaţia la standardele mediatice ale Consiliului Europei. În 2000, Republica Moldova a adoptat Legea privind accesul la informaţie, iar zece ani mai târziu – Convenţia Consiliului Europei privind accesul la documentele oficiale, fiind printre liderii Europei la acest capitol. De facto, însă, legislaţia naţională şi standardele mediatice europene sunt aplicate neuniform şi incorect de autorităţi. Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, adoptată de ţările membre ale Consiliului Europei la 4 noiembrie 1950, prevede că orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere [3].  În Republica Moldova, Convenţia este în vigoare din 1 februarie 1998. La adoptarea Constituţiei din 29 iulie 1994, Parlamentul Republicii Moldova, în spiritul Convenţiei, a garantat dreptul cetăţenilor de a solicita şi a primi informaţii de interes public – Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit [2].  La 11 mai 2000, Parlamentul a adoptat Legea privind accesul la informaţie care oferă instrumentele juridice necesare pentru exercitarea dreptului la informaţie. Legea stabileşte principiile în domeniul accesului la informaţiile oficiale în vederea asigurării unor condiţii nediscriminatorii, proporţionale şi echitabile de reutilizare a informaţiilor oficiale [5].  Procesul de implementare a Legii privind accesul la informaţie a fost anevoios în special în prima decadă de la adoptarea ei. Autorităţile publice răspundeau greu şi incomplet la cererile de acces la informaţie. În plus, deseori organele de stat şi publice aplicau eronat prevederile Legii cu privire la petiţionare în procesul de examinare a cererilor de acces la informaţie.Republica Moldova, după ce la 13 iulie 1995 a devenit stat membru al Consiliului Europei, a depus eforturi pentru a-şi alinia legislaţia la standardele mediatice ale Consiliului Europei. În 2000, Republica Moldova a adoptat Legea privind accesul la informaţie, iar zece ani mai târziu – Convenţia Consiliului Europei privind accesul la documentele oficiale, fiind printre liderii Europei la acest capitol. De facto, însă, legislaţia naţională şi standardele mediatice europene sunt aplicate neuniform şi incorect de autorităţi. Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, adoptată de ţările membre ale Consiliului Europei la 4 noiembrie 1950, prevede că orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere [3].  În Republica Moldova, Convenţia este în vigoare din 1 februarie 1998. La adoptarea Constituţiei din 29 iulie 1994, Parlamentul Republicii Moldova, în spiritul Convenţiei, a garantat dreptul cetăţenilor de a solicita şi a primi informaţii de interes public – Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit [2].  La 11 mai 2000, Parlamentul a adoptat Legea privind accesul la informaţie care oferă instrumentele juridice necesare pentru exercitarea dreptului la informaţie. Legea stabileşte principiile în domeniul accesului la informaţiile oficiale în vederea asigurării unor condiţii nediscriminatorii, proporţionale şi echitabile de reutilizare a informaţiilor oficiale [5].  Procesul de implementare a Legii privind accesul la informaţie a fost anevoios în special în prima decadă de la adoptarea ei. Autorităţile publice răspundeau greu şi incomplet la cererile de acces la informaţie. În plus, deseori organele de stat şi publice aplicau eronat prevederile Legii cu privire la petiţionare în procesul de examinare a cererilor de acces la informaţie.Totodată, analiza răspunsurilor relevă că doar 14% din cererile de acces la informaţiie primite de instituţiile de stat şi publice sunt expediate de instituţiile mass-media. Numărul relativ mic al cererilor privind accesul la informaţii oficiale expediate de instituţiile mass-media este explicat prin: i) dezvoltarea procesului de deschidere a datelor guvernamentale cu caracter public pe paginile web oficiale şi pe portalul datelor guvernamentale cu caracter public date.gov.md; ii) îmbunătăţirea comunicării dintre reprezentanţii serviciilor de presă ai instituțiilor de stat cu mass-media. În final, pentru optimizarea cadrului legal din Republica Moldova, se recomandă:  modificarea modului de înregistrare a cererilor privind accesul la informație, și anume înregistrarea acestora în registre separate;  micşorarea perioadei de 15 zile lucrătoare pentru răspunsurile oficiale la cererile de informaţii de interes public până la cel mult zece zile calendaristice;  stabilirea unor sancţiuni mai dure pentru nerespectarea prevederilor Legii privind accesul la informaţie;  definirea clară a principiilor de secret comercial şi secret de stat în contextul Legii privind accesul la informaţie.