În ultima perioadă interesul în ceea ce priveşte alternativa naturală în schimbul a tot ceea ce este obţinut prin sinteză chimică este tot mai mare. În scopul de a identifica noi surse sigure şi necostisitoare de antioxidanţi naturali sunt iniţiate studii privind evaluarea proprietăţilor antioxidante a obiectelor biologice, de interes cu adevarat promiţătoare în acest sens fiind microalgele şi cianobacteriile [1, 2]. Deoarece în habitatul lor natural cianobacteriile sunt adesea expuse la schimbarea condiţiilor externe, cum ar fi fluctuaţiile drastice ale intensităţii luminoase, salinitate, secetă, radiaţii UV, capacitatea lor de a percepe speciile reactive de oxigen (SRO) şi de a iniţia rapid sisteme antioxidante de apărare este esenţială pentru supraveţuirea lor. Ficobiliproteinele, în calitate de substanţe antioxidante nonenzimatice, pot disepa excesul de enegie transferată spre centru de reacţie pentru a reduce producerea de oxigen singlet 1O2 (SRO) ori mai mult de 99% din absorbţia razelor UV la cianobacterii revine componentelor ficobilisomilor şi proteinelor asociate cu pigmenţii clorofilieni. Datorită problemelor de toxicitate cauzate de coloranţii sintetici, ficobiliproteinele au fost recent favorizate în industria alimentară şi ca markeri fluorescenţi în diverse teste biochimice. O sursă de ficobiliproteine este tulpina Nostoc linckia (Roth) Born et Flah CNM-CB-03, cianobacterie filamentoasă din filumul Cyanophyta, genul Nostochopsis. Studiul de faţă a avut ca scop determinarea activităţii antioxidante a extractului de ficobiliproteine din biomasa nativă de Nostoc linckia pe durata ciclului de cultivare care a constituit 12 zile. Pentru a evalua potenţialul antioxidant al fracţiei hidrosolubile de ficobiliproteine, activitatea antiradicalică a fost caracterizată prin diferite teste biochimice şi anume prin abilitatea lor de reducere a radicalului 2,2-diphenyl-1-picrylhydrazyl (DPPH). Extractul hidric a fost obţinut prin extragere în apă reieşind din raportul biomasă (g): extractant (ml) de 0,005:1,0. Modul de extragere congelare/decongelare de 8 ori. Astfel, pe durata ciclului de cultivare, valoarea activităţii antioxidante a fracţiilor hidrosolubile de ficobiliproteine oscilează în limitele a 24-35 % inhibiţie radical DPPH. Cele mai mari valori, de 34 % şi 35 % inhibiţie DPPH, au fost determinate pentru vârsta culturii de 1 şi 7 zile, cantitatea de ficobiliproteine pentru zilele respective fiind de 6,0 % şi 10,3 %. O reducere pronunţată a radicalui DPPH în faza exponenţială de creştere a nostocului, se explică prin mecanismele de adaptare enzimatică la condiţiile mediului. Se observă perioada de adaptare a inoculumului care durează o zi şi se caracterizează prin scăderea valorilor inhibiţiei radicalului DPPH de la 34 % la 28 %, deşi sinteza ficobiliproteinelor este evidentă pe durata ciclului de cultivare. Dependenţa dintre cantitatea de ficobiliproteine şi valoarea testul DPPH se observă pentru vîrsta culturii de 8 şi 9 zile. La ziua a zecea de cultivare s-a observat o diminuare a sintezei ficobiliproteinelor până la 8,7 %, iar fracţiile hidrosolubile inhibă 32 % radical DPPH. Vârsta culturii a influienţat activitatea antioxidantă a extractelor hidrice din biomasa de Nostoc linckia prin activitatea de biosinteză a componentelor active, însoţită de acumularea SRO. Aceşti factori şi determină capacitatea antioxidantă a biomasei cianobacteriei. În concluzie, testul DPPH este unul reprezentativ în studiul activităţii antioxidante a extractelor hidrice din biomasa de nostoc pe durata ciclului vital. Fracţiile obţinute de ficobiliproteine influnţează valorile testului DPPH.