Posibilitati de utilizare a unor compusi ce contin tiouree pentru optimizarea starii fiziologice a plantelor
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
699 4
Ultima descărcare din IBN:
2022-09-07 14:06
SM ISO690:2012
ŞTEFÎRŢĂ, Anastasia, BULHAC, Ion, MELENCIUC, Mihail, BUCEACEAIA, Svetlana, COROPCEANU, Eduard, RIJA, Andrei. Posibilitati de utilizare a unor compusi ce contin tiouree pentru optimizarea starii fiziologice a plantelor. In: Biotehnologii avansate – realizări şi perspective: Simpozionul ştiinţific naţional cu participare internaţională, 24-25 octombrie 2013, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Tipografia Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2013, Ediția III-a, p. 67.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Biotehnologii avansate – realizări şi perspective
Ediția III-a, 2013
Simpozionul "Biotehnologii avansate – realizări şi perspective"
Chişinău, Moldova, 24-25 octombrie 2013

Posibilitati de utilizare a unor compusi ce contin tiouree pentru optimizarea starii fiziologice a plantelor


Pag. 67-67

Ştefîrţă Anastasia1, Bulhac Ion1, Melenciuc Mihail1, Buceaceaia Svetlana1, Coropceanu Eduard2, Rija Andrei2
 
1 Institutul de Genetica şi Fiziologie a Plantelor ,
2 Institutul de Chimie al AŞM
 
 
Disponibil în IBN: 19 martie 2020



Teza

Sporirea productivităţii plantelor şi securitatea alimentară în condiţiile fluctuaţiei nefavorabile a mediului extern, în special a factorilor de natură climatică, continuă să fie una din cele mai stringente probleme ale agriculturii moderne. O posibilitate importantă şi încă nevalorificată de majorare a productivităţii culturilor agricole este considerată utilizarea substanţelor fiziologic active (SFA) – compuşi de tip hormonal, vitamine, microelemente, antioxidanţi, etc, cu efect de reglare a creşterii, dezvoltării, de modificarea diferitor procese metabolice, ceea ce conduce la intensificarea sau amplificarea proprietăţilor adaptive ale organismului vegetal la condiţiile suboptimale de mediu. În ultimul timp accentul se pune pe aplicarea metodelor de stabilizare/majorare a productivităţii plantelor nu atât prin utilizarea SFA de tip hormonal, cât din contul reglării însuşi a sintezei fitohormonilor sau menţinerii echilibrului lor în componenţa fitohormonilor endogeni. O atenţie deosebită se acordă, nu numai la noi în republică dar pretutindeni în lume la astfel de compuşi care au un spectru larg de acţiune, îmbină proprietăţi de substanţe fiziologic active şi au efecte trofice, fiind active în concentraţii mici şi, totodată, majoreazăproductivitatea, dar şi calitatea recoltei. Din această generaţie nouă de SFA face parte acidulsalicilic şi derivaţii săi care se conţin în organismele vegetale, iar fiind administraţi exogenuşorpătrund în ţesuturi şi sunt transportaţi prin floem spre toate organele plantei.Cu scopul prospecţiunii unor noi compuşi efectivi în mai multe serii de experienţe de laborator şi de câmp s-a studiat influenţa tratării seminţelor înainte de semănat şi a plantelor pe parcursul perioadei de vegetaţie cu soluţii apoase de derivaţi ai acidului salicilic (5-tioureidosalicilat de amoniu - 5TUS–NH4 şi coditiaz - [Co(DH)2(Thio)2] NO3).2H2O, administraţi în concentraţii nanomolare asupra conţinutului de pigmenţi asimilatori, creşterii, productivităţii, precum şi calităţii recoltei plantelor de castraveţişi tomate. S-a înregistrat o intensificare maximă a proceselor de creştereşi dezvoltare nu numai comparativ cu plantele martor, dar şi cu cele tratate cu AS. Tratarea seminţelor înainte de semănat şi a plantelor pe parcursul creşterii vegetative asigură formarea unui aparat foliar cu un conţinut sporit de pigmenţi asimilatori - clorofilaaşi b, precum şi carotenoizi, cu consecinţe benefice asupra fotosintezei, creşterii şi dezvoltării plantelor.Analiza rezultatelor obţinute prin utilizarea analizatorului de gaze portativ LCA – 4 în experienţe de câmp a permis de înregistrat deosebiri semnificative în valorile parametrilor conductibilităţii stomatale, intensităţii transpiraţiei şi fotosintezei plantelor martor şi celor cărora li s-a administrat 5TUS–NH4 şi coditiaz. Majorarea conductibilităţii stomatelor la plantele tratate are ca consecinţă sporirea intensităţii fotosintezei şi transpiraţiei ceea ce se răsfrânge pozitiv asupra productivităţii. Totodată se creşte eficienţa utilizării apei, ceea ce demonstrează că pentru sinteza unei unităţi de producţie plantele tratate cu compuşii studiaţi consumă veridic mai puţină apă. Rezultatele investigaţiilor au demonstrat că preparatele date au condiţionat o creştere veridică nu numai a productivităţii plantelor, dar şi a calităţii recoltei. Sub influenţa coditiazului şi a 5TUS–NH4 la plantele de tomate se măreşte conţinutul de zahăr şi se micşorează aciditatea totală, respectiv creşte indicilegluco-acidic asociat cu îmbunătăţirea proprietăţilor organo-leptice. Rezultatele investigaţiilor argumentează perspectiva utilizării acestor preparate vizând optimizarea proceselor fiziologice, creşterii, dezvoltării, productivităţii şi calităţii fructelor.