Scopul cercetărilor de faţă constă în studiul evoluării proceselor morfogenetice ale calusului iniţiat din embrioni maturi şi frunzuliţe aseptice la grâul dur (s.Hordeiforme 335, s.Arnăut 7) şi grâul comun (s.Balada, s.Grecum). În cercetările anterioare a fost adaptată tehnica de sterilizare a explantelor şi optimizate mediile de inducere a calusogenezei. Astfel, în funcţie de tipul calusului iniţiat, au fost efectuate subcultivări pe medii de inducere a morfogenezei, cu baza minerală după Murashige&Skoog (1962) şi adiţionări de acid 2,4-diclorfenoxiacetic, kinetină, acid indolil acetic, 6-benzilaminopurină, MES-2-(N-morpholino) acid ethanesulfonic hydrat. Observaţiile efectuate în timpul subcultivării calusurilor pe medii nutritive ne-au permis să evidenţiem structuri compacte, friabile şi mixte (heterogene), fapt care ne-a determinat să efectuăm pasaje suplimentare pe medii intermediare în cazul calusurilor friabile şi mixte induse din embrioni maturi şi frunzuliţe la genotipurile investigate. Din punct de vedere al activităţii morfogenetice distingem calusuri morfogene şi non-morfogene. Calusul morfogen prezintă structură compactă, aspect globular şi nuanţă gălbuie, care după transferul pe medii de regenerare iniţiază zone verzi, ceea ce denotă despre activitatea fotosintetică funcţională a acestui tip de ţesut şi capacitatea de regenerare a plantelor verzi. Calusul non-morfogen se caracterizează printr-o structură friabilă, aspect apos şi nuanţă alb-străvezie, care în pofida proliferării intense şi acumulării biomasei non-histogene, datorită pasajelor repetate pe diverse medii, nu a manifestat capacitate regenerativă pe durata a 4-5 subcultivări. Rezultatele obţinute pun în evidentă impactul genotipului asupra frecvenţei morfogenezei induse din explantele de frunzuliţă şi embrioni maturi. Astfel, capacitate morfogenetică sporită se atestă în cazul calusurilor iniţiate din embrioni maturi la grâul dur faţă de cel comun şi la soiurile de primăvară, faţă de cele de toamnă pentru ambele specii. În ordinea descrescătoare cota calusurilor morfogene din embrioni maturi la genotipurile Arnăut 7, Grecum, Hordeiforme 335 şi Balada prezintă respectiv următoarele valori: 90,32%, 89,65%, 69,69% si 65,38%. Un factor deosebit de important în obţinerea unui răspuns pozitiv regenerativ îl constituie explantul donor. Cercetările efectuate constată reducerea de circa 2 ori a frecvenţei calusurilor morfogene pentru fragmentele de frunzuliţă (39,84%) faţă de embrionii maturi (78,76%). Cea mai înaltă cotă de răspuns morfogen se atestă la s.Hordeiforme 335 (50%), urmat de s.Grecum (42,86%) şi s.Arnăut 7 (26,67%), iar la s.Balada nu s-a indus calus regenerativ din frunzuliţe. De menţionat că, de rând cu factorii genetici, care controlează activitatea morfogenetică a calusurilor, într-un şir de cercetări, se specifică că, nu mai puţin importanţi sunt factorii de origine epigenetică. În studiul nostru, reducerea frecvenţei morfogenezei din fragmente de frunzuliţă poate fi explicată prin perioada de prelevare a frunzuliţelor aseptice, care corespunde termenului de 3-4 zile în cultura in vitro a embrionilor maturi şi respectiv lungimea frunzuliţelor, precum si poziţionarea bazală a fragmentelor, care preponderent au iniţiat calus. Conform literaturii, celelalte segmente nu formează calus şi/sau plante, întrucât frunzele de cereale posedă un gradient de răspuns al formării de calus cu un potenţial de scădere de la bază spre apex. În baza investigaţiilor efectuate, mediul de cultură determină în mare parte calea de evoluare a proceselor morfogenetice, fapt confirmat prin nenumărate lucrări ale cercetătorilor din diverse centre ştiinţifice din lume. Utilizarea diferitor concentraţii şi combinaţii de fitohormoni implică regenerarea lăstarilor sau a plantelor integre din calusul morfogen, sau chiar iniţierea unor procese de rizogeneză aeriana puternică a calusului, care ulterior poate genera pierderea capacităţii regenerative. În cazul calusurilor iniţiate din embrioni maturi cota maximă de formare a lăstarilor şi plantelor se atesta la s. Arnăut 7 (96,43%), iar cea mai redusă la s.Balada (29,41%), în timp ce rizogeneza aeriană se induce în medie la 58,29% din calusurile morfogene. Prin urmare, activitatea morfogenetică a calusurilor iniţiate din embrioni maturi şi frunzuliţe la genotipurile de grâu studiate este determinată de factori genetici si epigenetici.